Am scris, cu reală admirație, despre filmele lui Stere Gulea. Ionel Bota este poet, aparține generații echinoxiste, și poemele lui vorbesc despre o sensibilitate aparte. Retras la Oravița, unde conduce o Instituție unică, Ionel Bota a scris monografii/exegeze despre toți – aproape toți – scriitorii din Banat.
Unii mari, alții cuprinși în istoriile literaturii, alții uitați. Uitați – de ce? Monografia consacrată lui Octavian Doclin a avut două ediții – sau trei? Criticul Ionel Bota a înțeles că fiecare apariție necesită altfel de a înțelege întregul. Unele monografii ale lui Ionel Bota luptă pentru înțelegerea întregului. Nicu Danciu Petniceanu a fost ofițer, a păzit – odinioară – granița și n-a fost primit în Uniunea scriitorilor fiindcă… Ionel Bota a scris o carte despre el, în care atașează pozele scriitorului. Când era tânăr, când era ostaș, când conducea un cenaclu literar.
Cartea despre Cornel Ungureanu se cheamă ”Spectacolul poate începe. Despre o poveste a textului în scrisul lui Cornel Ungureanu”. Ionel Bota a citit cărți pe care le uitasem și i-am citit și pe cei care au scris despre mine. În edituri sunt…în așteptare cărțile lui Ionel Bota despre Oravița, despre Valea Carașului, al doilea, al treilea volum despre ”contextul orăvițan”.
Poetul, plasticianul, muzicologul și istoricul Ionel Bota ne-a oferit recent ”Evul mediu cărășan până la instaurarea administrației otomane. Imaginar, convergențe și clivaje de mentalitate într-o provincie românească din Europa Centrală”.
E necesar să subliniem aici noblețea descifrării: cum trebuie înțeles documentul. Scrie Ionel Bota: ”Actele redactate de cancelaria maghiară depun eforturi sistematice de a altera denumirile de localități, dar majoritatea mențiunilor nu se pot abate de la rădăcinile vechi lingvistice autohtone, păstrându-le chiar în forma coruptă. Dar aceleași documente preiau de la localnici denumirea generică a ținutului geografic, așa cum tradiția comunităților autohtone le-a lăsat”.
Mă bucură că Ionel Bota folosește și cărțile unui mare istoric din Banat, Costin Feneșan. Un excepțional studiu al lui Costin Feneșan, apărut în ”Banatica” 1973 : ”Despre privilegiile Caransebeșului până la mlocul secolului XIV” ar trebui utilizat mai departe. Ca și ”Geografia literară a României” despre care Ionel Bota scrie pagini memorabile. Sunt multe cărți ale istoricului și ale editorului Ionel Bota, care ar trebui citite. Editate. Înțelese. Nimeni n-a scris (sau mă înșel?) o istorie a masoneriei din AustroUngaria în secolul XVIII, XIX, XX. E Ionel Bota între cărți vizibile și cărți secrete? Care ar trebui să apară?
