Eu, Cornel Secu, domiciliat în Timișoara din anul 1968, acuz doi medici ortopezi angajați ai Spitalului Municipal Clinic de Urgență, dr. Radu Adrian Daniel și dr. Dragoș Miroșu, de neprofesionalism, malpraxis și indisciplină, deoarece am rămas infirm pentru tot restul vieții cu piciorul stâng, din cauza lor.
Îi acuz, de asemenea, pe medicii Daniel Malița, managerul general al spitalului și pe doctorul Dema, managerul medical al spitalului. Îi acuz de incompetență, management defectuos, tergiversare, netransparență și încercarea de a amâna și evita o cercetare adevărată a faptelor descrise în scrisoarea mea adresată către Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara din data de 28.08.2023.
Iată cum s-au petrecut lucrurile: sâmbătă, 25.03.2023, am căzut lovindu-mă foarte tare la genunchiul stâng și la coloana vertebrală, având dureri greu de suportat. Am sunat la 112 și a venit foarte repede o ambulanță. Cu toate că am insistat să fiu dus la Spitalul Județean, asistentul de pe ambulanță mi-a spus că nu au voie să mă ducă decât la „Clinicile Noi”.
La „Clinici” nu era nici un medic ortoped. Mi s-au făcut două serii de radiografii la genunchi, tomografie la coloană, și pe tura de până la ora 19, și pe tura de după ora 19. Cei din tura de după ora 19 au vorbit la telefon cu un medic ortoped, care le-a spus că nu am fractură și nici tendonul rupt, și că pot să plec acasă.
Mi s-a pus o atelă ghipsată și am primit un tratament ambulatoriu. Doctorița de gardă a vorbit la telefon cu un doctor, mai mult ca sigur Miroșu, care i-a spus să vin marți, în 28 martie, la policlinica de pe Strada Daliei, când el era de serviciu. M-am anunțat telefonic pentru un consult ortopedic, marți 28 martie, la ora 12,15. Marți, 28 martie, la ora 12,05, am fost la Policlinica Spitalului Clinic de Urgență Timișoara de pe Strada Daliei.
După ce am vorbit cu asistenta, și eu și alții care erau programați după mine, am aflat că doctorul Miroșu a plecat la ora 11:45 și că nu se mai întoarce. Avea program până la ora 15 (nici în ziua de astăzi nu am aflat de ce a plecat din timpul programului, direcțiunea neprecizând în niciun răspuns motivul absenței doctorului Miroșu). M-am reprogramat pentru a doua zi, miercuri, 29 martie, la ora 14:15, când era de serviciu doctorul Radu Daniel Adrian.
Am ajuns imediat după ora 14, iar în fața cabinetului era foarte multă lume, deoarece doctorul Radu, care trebuia să înceapă programul la ora 13, nu consultase pe nimeni până atunci. Pe la 14:20 a venit și doctorul Radu. La intrare în policlinică trecusem pe lângă el, dar necunoscându-l, nu l-am saluat. Fuma și discuta cu un coleg.
Am ajuns să fiu consultat la ora 15:30. Nu s-a ridicat de pe scaun să vină să vadă genunchiul. A citit scrisoarea medicală (biletul de ieșire din spital), nu s-a uitat la radiografii. A privit de la birou partea de jos a piciorului, după fașa ghipsată și mi-a zis că am tromboflebită. Mi-a spus să dublez tratamentul cu injecții anti-coagulante și cu analgezice, și să vin peste două săptămâni să îmi dea jos fașa ghipsată.
L-am întrebat dacă nu e cazul să fac RMN. Mi-a spus că nu e cazul. Mi-a mai spus că sigur sunt cardiac, cu toate că la toate consultațiile medicale făcute nu cu mult timp înainte de accident, nimeni nu mi-a spus că aș fi cardiac.
Am revenit după două săptămâni. Amicul meu, care m-a dus la spital, fiind practicant de sporturi, i-a sugerat doctorului Radu că s-ar putea să fie rupt tendonul principal. A zis că nu e rupt. L-am întrebat din nou dacă trebuie să fac RMN. A zis că nu e cazul. Iată mai jos dovada diagnosticării făcută de doctorul Radu în ziua de 29.03.2023.
A doua zi, după ce am plecat de la policlinică, m-am întâlnit cu un cunoscut căruia i-am spus despre starea mea generală după aproape trei săptămâni de la accident. Mi-a recomandat să mă duc chiar în ziua respectivă, chit că era ora 13:55, la doctorul Iulian Popa de la Clinica „Sfânta Maria”.
Am plecat imediat spre clinică, unde am ajuns la ora 14:25. Doctorul Popa chiar ieșea din clinică. Avusese program până la ora 14, dar s-a întors din drum. Fără să se dezbrace de ținută, fără să se uite în dosarul pe care îl aveam în rucsac, m-a palpat pe genunchiul stâng și, după circa un minut-două, mi-a zis: „Ai tendonul rupt”. I-am spus: „Domnule doctor, doi medici specialiști mi-au spus că nu am nimic”. Mi-a răspuns imediat: „Domnule, eu sunt ortoped, ceilalți nu știu ce sunt”. Apoi mi-a cerut CD-urile cu radiografii și mi-a arătat pe monitor cele două aglomerări cu gri închis și mi-a spus că acolo sunt capetele tendonului cel mare de la genunchi.
Mi-a mai zis că, pentru că au trecut trei săptămâni de la accident, nu se mai poate face nimic. Nu ar fi trebuit să calc deloc cu piciorul afectat și, mai ales, trebuia făcut un RMN imediat după accident și imediat, a doua sau a treia zi, să fiu operat. Dacă operația nu se face în cel mult 5 zile, șansele de reușită scad foarte mult, tinzând spre zero. Bineînțeles că am rămas terifiat după spusele doctorului Popa.
M-am programat apoi la doctorul Andrei Bălănescu, medic ortoped la Spitalul „Regina Maria”, care mi-a spus cam aceleași lucruri ca și doctorul Iulian Popa. Tot atunci am avut programare și la doctortul Mănesc (tot la „Regina Maria”), care mi-a spus că nu am avut tromboflebită și că nu sunt nici cardiac.
Așadar, nu se mai putea face nimic. Din cauza incompetenței și neprofesionalismului a doi doctori ortopezi de la Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara, am rămas infirm pentru tot restul zilelor.
Mă deplasez foarte greu, nu am echilibru, orice suprafață denivelată putând să mă dezechilibreze. Orice scări pentru mine sunt o mare problemă. La urcat, dacă este mână curentă, pot să pășesc, greu, dar la coborâre nu pot decât dacă am pe cineva în fața mea de care să mă sprijin, riscul de a cădea fiind foarte mare.
Am încercat din luna iunie 2023 și până după mijlocul lui august 2023 să mă programez la o audiență la doctorul Daniel Malița, managerul spitalului, dar n-a fost chip (ba era plecat, ba nu era). Așa că până la urmă am scris o scrisoare, pe care am trimis-o în data de 28.08.2023.
În ea am adăugat și câteva lucruri care țineau și de o internare mai veche de un an (2022). În răspunsul pe care l-am primit de la conducerea spitalului în data de 13.09.2023 (zi cu ghinion), nu se sufla o vorbuliță despre doctorul Radu Daniel Adrian.
Ca o culme a culmilor, am primit atașat la răspunsul managerului o declarație de la doctorul Miroșu Dragoș pe care o anexăm alăturat. De la doctorul Radu, nimic.
Doctorul Miroșu declară, după cum se vede în data de 06.09.2023, că data de 28.03.2023 a fost într-o luni. Numai în agenda lui probabil, care era defazată, pentru că altfel, în toată lumea, 28.03.2023 a fost într-o marți, adică marțea în care el trebuia să fie la cabinet și să consulte pacienții.
La câteva zile după ce am primit răspunsul la scrisoarea mea din 28.08.2023, am fost sunat de secretara directorului medical al Spitalului Clinic Municipal de Urgență Timișoara, care m-a invitat să vin la o întâlnire cu doctorul Sorin Dema. Circa 7-8 minute după ce am intrat în cabinetul directorial, am asistat la un spectacol cum rar poți să vezi, doctorul Dema căutând prin numeroasele hârtii de pe birou scrisoarea mea. După minute bune, când am văzut ce se întâmplă, am scos din dosar adresa mea și răspunsul la adresa mea, pe care i le-am înmânat doctorului Dema.
Am așteptat câteva minute, până când a parcurs întreaga scrisoare a mea, spunându-mi că are nevoie de circa două săptămâni și că îmi va da un răspuns. Răspunsul de la doctorul Sorin Dema nu l-am primit nici în ziua de azi. M-a sunat înainte de Crăciun să îmi spună că a pierdut numărul meu de telefon (precizez că adresa de e-mail și numărul de telefon figurau în corespondență și în contactele mele cu secretariatul instituției).
M-a sfătuit să mă duc la doctorul Tatu de la Spitalul Militar, că e un medic ortoped foarte bun și că este coleg cu el la facultate. Despre doctorul Radu și doctorul Miroșu, nimic. Nici o vorbuliță.
În luna ianuarie, am încercat să mă programez la o audiență, la managerul general, doctorul Daniel Malița. Până la urmă am reușit, în februarie, să mă întâlnesc după 7-8 luni de încercări, cu managerul general, care m-a ascultat cu atenție și i-am cerut să analizeze cu seriozitate situația și să dea un răspuns referitor la situația cu cei doi medici ortopezi, nemainsistând cu chestiunea legată de doctorița Mihaela Munteanu, al cărei pacient am fost în august 2022.
Am primit în martie un răspuns semnat de doctorul Daniel Malița, în care nu e pomenit deloc doctorul Radu, principalul vinovat de infirmitatea mea. Răspunsul este stupefiant, pentru că, în fapt, certifică un diagnostic greșit dat de către echipa de gardă a Spitalului Clinic Municipal din 25.03.2023 (care nu e atât de vinovată, pentru că nu avea în componență nici un ortoped), dar mai ales diagnosticul dat de doctorul Radu. Doctorul Malița, managerul spitalului, a spus:
„Potrivit dispozițiilor art. 381 din Legea nr. 95/2006 – privind reforma în domeniul sănătății – profesia de medic are la baza exercitării sale independența și libertatea profesională a medicului, precum și dreptul de decizie asupra hotărârilor cu caracter medical, medicului nu îi pot fi impuse îngrădiri privind perscripția și recomandările cu caracter medical avându-se în vedere caracterul umanitar al profesiei de medic. Obligația medicului de deosebit respect față de ființa umană și de loialitate față de pacientul său, precum și dreptul medicului de a prescrie și de a recomanda tot ceea ce este necesar din punct de vedere pacientului.
Din analiza documentelor rezultă faptul că în această situație medicii au procedat în mod corect conform legislației în vigoare”.
În toată lumea civilizată, când există o situație care necesită aflarea adevărului medical, se face o comisie de expertizare, de regulă cu medici specialiști din afara instituției unde s-a greșit diagnoza. La Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara acest lucru nu s-a făcut, pentru că probabil managerul general, managerul medical și juristul instituției nu au dorit așa ceva. Era un lucru simplu, necesar, ca să nu spun obligatoriu.
Menționez că în aceeași dată în care am expediat scrisoarea către direcțiunea Spitalului Clinic Municipal de Urgență, am trimis-o și Colegiului Medicilor din Timișoara.
Nici în ziua de astăzi nu am primit un răspuns.
Acuz cu vehemență comportamentul medical execrabil al celor doi doctori ortopezi, acuz conducerea administrativă și medicală a Spitalului Clinic Municipal de Urgență, de neglijență, tergiversare și obstrucționare a cercetării corecte administrativ-medicale vizavi de cazul meu, socotind că relatările care au fost menționate în presa timișoreană din ultima vreme reflectă cu obiectivitate actul administrativ și medical „bolnav” de la Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara.
Acuz, de asemenea, Comisia de sănătate, învățământ, sport și turism a Consiliului Local Timișoara pentru superficialitate și pentru absența unor verificări periodice și sistematice la clinicile Spitalului Municipal de Urgență Timișoara.
Pentru că am rămas infirm pentru tot restul vieții, consider că sunt îndreptățit să cer daune morale și materiale pentru tot răul pe care mi l-au făcut.
