Sloganul cu care PSD-ul a tapițat sălile scurtului Congres din 24 august, este un slogan cam șchiop, mai ales când e vorba de un alergător de fond ,așa cum ii place să se considere PSD-ul.
AICI PENTRU ROMÂNIA, va da multă apă la moară detractorilor, adică numai aici, adică numai în sala asta vă mințim, adică aici și numai aici suntem pentru România, când ieșim de aici suntem noi cei adevărați, cei proveniți din PCR, FSN, PDSR, putem să interpretăm și așa. Adverbum trebuie să aibă și verbum. Iar verbum a fost greu de înțeles, pentru oamenii normali, care mai urmăresc mișcările politice în România.
Laude peste laude și un cult al personalitații mediocre și sub mediocre, cum rar întâlnești. Din aproape toate discursurile a rezultat că politica făcută de PSD este singura justă, iar cea propusă de Marcel Ciolacu, cică împins de la spate de Mihai, Paul și Sorin să candideze la prezidențiale, se întelege că e unică și salvatoare, pentru a aduce fericirea și prosperitatea poporului român.
PSD-ul nu are în prima linie personalități marcante, viguroase, cu o expresie politică reprezentativă și cuprinzătoare a ideilor sănătoase pentru buna funcționalitate la guvernare și la buna raportare și conlucrare cu instituțiile europene. Cum e turcul și pistolul, adică așa cum e Ciolacu sunt și cei din echipa cu care defilează și va defila: Mihai Tudose – lider reprezentativ pentru epoca Dragnea (o Viorica Dăncilă cu transfer sexual), Paul Stănescu, discurs tern, în acord cu nivelul intelectual modest, Olguța Vasilescu – impotenta frazării unui discurs în care să încapă și idei, Sorin Grindeanu – schimbare radicală de ton, spre nivelul suierat, cu chemare sigură pentru control psihiatric, Dragoș Benea – niciun firicel de apa proaspătă, Elisabeta Lipa, servilism specific pentru lecția de pupincurism.
Blamarea partenerului de guvernare a fost un laitmotiv în aproape toate discursurile. Poate își are rostul într-un discurs sau două, dar generalizat este provocator și dătător de reacții, care nu vor decât un final pe care Ciolacu a spus ca nu-l are în bagajul lui: ura. Din păcate a funcționat din belșug. Impostura, paraziți, ipocriți, 240 km de ciuci (neferita construcție lexicală).
Mai pot fi în coaliție ? Greu de spus. Depinde de cum se așează interesele în balantă. M.Ciolacu a rostit un discurs lung, plictisitor care a însemnat ca timp, o treime din durata congresului. Discursul a evitat problemele grave ale țării: corupția endemică, inflația foarte ridicată, datoria guvernamentală, criza sistemului de sănătate, criza din învățământ, problemele din sistemul judiciar.
Vorbe multe și goale, pupături cu carul, voie bună, veselie peste măsură.
Are față Ciolacu de președinte european. Nu prea are. Nici discurs nu are. Gestica de semidoct, cultura și educație puțina..
Nesigur pe el. Vulnerabil la retorică, ca sa nu mai vorbim de cunoașterea unei limbi straine de circulație.
Am mari rezerve că, după întâmplările din 24 august, șansele lui Ciolacu au crescut. Au crescut în sala Congresului, dar acolo în județele României nu prea cred. După cum nu prea cred că va găsi ușor aliați pentru o viitoare guvernare.
