La sfârșitul săptămânii trecute, pe cerul județului Timiș a fost surprins un fenomen spectaculos, aurora boreală fiind vizibilă pe linia orizontului timp de mai multe zeci de minute.
Imaginile cu cerul roșiatic au acaparat rețelele sociale, fenomenul fiind cauzat de activitățile solare intense din zilele anterioare, când particulele energetice și câmpurile magnetice au fost eliberate de la soare în timpul unor evenimente precum erupțiile solare și ejecțiile de masă coronală, Terra găsindu-se în linia de foc.
Astrul zilei are destule necunoscute, iar cele care sunt cunoscute, nu de puține ori pot să ne surprindă, printre acestea fiind ciclul solar, Soarele trecând prin cicluri de activitate de aproximativ 11 ani, însă, cât de activ devine ciclul la maxim, sau când are loc acest maxim nu se poate afla cu exactitate, maximul solar reprezentând uneori o adevărată surpriză.
Soarele, aflat la peste 149 milioane km distanță de Terra, trece printr-un ciclu de 11 ani determinat de câmpul său electromagnetic. Pe măsură ce plasma fierbinte și agitată se învârte, ea trage cu ea liniile de câmp magnetic. De-a lungul timpului, această activitate crește spre ceea ce este cunoscut sub numele de „maxim solar”, care are loc la mijlocul fiecărui ciclu solar, acesta marcând punctul în care polaritatea câmpului magnetic al Soarelui se schimbă, schimbând pozițiile Polului Nord și Sud.
Până acum, oamenii de știință au măsurat cantitatea de activitate solară și au anticipat maximul solar urmărind numărul de pete solare vizibile de pe suprafața Soarelui și comparându-le cu datele istorice, însă au urmărit doar 25 de cicluri solare, fiecare de 11 ani, ceea ce înseamnă că au oferit o dimensiune statistică destul de mică a eșantionului, și modelele lor au neapărat o anumită cantitate de flux, toate acestea însemnând că oamenii de știință sunt în măsură să rafineze proiecțiile în funcție de apariția mai multor date noi.
Ciclul solar curent este al XXV-lea de după anul 1755, anul în care a început înregistrarea observaţiilor astronomice asupra petelor solare, începutul celui de-al XXV-lea ciclu solar fiind marcat în decembrie 2019, în 2022 activitatea solară luând amploare, cel de-al 25-lea ciclu solar urmând să se încheie în anul 2030.
Prognoza referitoare la ora producerii, a duratei și a intensității activității solare este de o importanță din ce în ce mai mare, deoarece erupțiile solare și ejecțiile de masă coronală (CME) reprezintă o amenințare pentru sistemele electronice, de comunicații și de navigație.
În anul 2019, un grup de experți convocat de National Oceanic and Atmospheric Administration (N.O.A.A.), N.A.S.A, și International Space Environment Services (I.S.E.S.) a prognozat că Ciclul Solar 25 va urma aproximativ același model ca și Ciclul Solar 24, care a fost cel mai slab din ultimul secol, pe baza acelor măsurători inițiale, maximul solar fiind prognozat pentru iulie 2025, cu un număr maxim de pete solare de 115, mult sub media de 179.
Luând în considerare datele recente, astronomii prevăd acum că activitatea solară va crește mai rapid decât se prevedea anterior, va atinge vârful între ianuarie și octombrie 2024 și va fi mai puternică decât se prevedea în 2019, cu un număr maxim de pete solare între 137 și 173, deci, mai puternică decât în Ciclul Solar 24, însă mai slab decât media.
„Ne așteptăm ca noua noastră prognoză experimentală să fie mult mai precisă decât predicția panoului din 2019 și, spre deosebire de predicțiile anterioare ale ciclului solar, aceasta va fi actualizată în mod continuu lunar, pe măsură ce devin disponibile noi observații ale petelor solare. Este o schimbare destul de semnificativă”, a spus Mark Miesch, conducătorul ciclului solar la Centrul de predicție a vremii spațiale, într-o declarație a N.O.A.A. (Administrația Națională Oceanică și Atmosferică).
Aceste prognoze ale activității solare sunt cruciale și este de preferat ca ele să fie precise, deoarece furtunile geomagnetice declanșate de izbucnirile de plasmă cunoscute sub numele de „ejecții de masă coronală” pot afecta rețelele electrice, semnalele GPS, pot scoate sateliții din orbită și pot prezenta un risc de radiații pentru lucrătorii companiilor aeriene și astronauți, iar avertizarea avansată a evenimentelor meteorologice spațiale poate ajuta industriile să implementeze proceduri de protecție pentru a reduce riscul atât pentru echipamentele lor, cât și pentru lucrători.
Sigur, Terra nu este lipsită de propria protecție naturală – câmpul magnetic. Când particulele energetice și câmpurile magnetice sunt eliberate de la Soare, în timpul unor evenimente precum erupțiile solare și ejecțiile de masă coronală, Terra se poate găsi uneori în linia de foc, iar când se întâmplă acest lucru, „bula” magnetică de protecție, cunoscută sub numele de magnetosferă, respinge energia dăunătoare departe de „Planeta Albastră” și o prinde în zone numite „centurile de radiație Van Allen”. Aceste curele de radiații în formă de gogoși se pot umfla atunci când activitatea soarelui crește.
Scutul protector al Terrei nu este invincibil, iar în timpul evenimentelor meteorologice spațiale deosebit de puternice – care sunt mai frecvente în timpul maximului solar – câmpul magnetic al Terrei este perturbat, furtunile geomagnetice pot pătrunde în magnetosferă, pot duce la întreruperi larg răspândite de radio și energie și pun în pericol astronauții și sateliții care orbitează „Planeta Albastră”. Un exemplu notabil a avut loc în 1989, când un CME a însoțit o erupție solară și a cufundat întreaga provincie Quebec, Canada, într-o întrerupere a electricității care a durat aproximativ 12 ore, potrivit N,A.S.A..
Nu toate interferențele magnetosferei sunt distructive și o perturbare în special dă naștere unui spectacol remarcabil, fenomen cunoscut sub numele de „aurora boreală”, în emisfera nordica și „aurora australis” (luminile sudice), în emisfera sudica, fenomenul fiind declanșat de particulele energetice care sunt redirecționate către polii Terrei și care se ciocnesc cu atomii de oxigen și azot din atmosfera planetei noastre.
De-a lungul anilor, au avut loc mai multe furtuni solare puternice. Cea mai puternică furtună geomagnetică înregistrată este Evenimentul Carrington, numit după astronomul britanic Richard Carrington care a observat erupția solară din 1 septembrie 1859 care a declanșat evenimentul. Sistemele telegrafice din întreaga lume au luat-o razna, pilonii telegrafului aruncau scântei, iar hârtia folosită în telegrafiere a luat foc. Unele sisteme de telegraf păreau să continue să trimită și să primească mesaje, deși erau deconectate de la sursele lor de alimentare.
Înainte de zorii zilei următoare, cerul Terrei a fost inundat de aurore roșii, verzi și violete – atât de strălucitoare încât ziarele puteau fi citite la fel de ușor ca la lumina zilei.
O altă furtună geomagnetică a avut loc în anul 1921 și a adus mai multe incendii, iar în anul 1960, evenimentul solar ce s-a produs a afectat transmisiunile radio, pe când cel din 1973 a dus la probleme la nivelul rețelei electrice și de comunicații și la detonarea accidentală a mai multor mine navale.
În decembrie 2005, razele X de la o furtună solară au perturbat comunicațiile satelit-sol și semnalele de navigație ale Sistemului de poziționare globală (GPS) timp de aproximativ 10 minute.
Centrul de predicție a vremii spațiale de la N.O.A.A. (Administrația Națională Oceanică și Atmosferică) monitorizează regiunile active ale Soarelui și emite ceasuri, avertismente și alerte pentru evenimente meteorologice periculoase.
Se pare că, maximul solar este aproape, astfel că vom avea parte de mai multe erupții solare și evenimente aurorale în următoarele luni.
