Astăzi, în prima zi a lui februarie, va avea loc concertul simfonic al Filarmonicii „Banatul”, care ne oferă în principal două exemple de variaţiuni simfonice׃ Variaţiuni pe o temă de Haydn, op.56 de Johannes Brahms şi Variaţiuni şi fugă pe o temă de Mozart de Max Reger. Între ele, Concertul pentru trompetă şi orchestră în mi bemol major, S.49 de Johann Nepomuk Hummel.
Tehnica variaţiunilor pe o temă a oferit întotdeauna compozitorilor afirmarea inventivităţilor creatoare. Transfigurarea şi simfonizarea unor idei muzicale demonstrează peremptoriu nivelul culturii muzicale, fanteziile creatoare şi trăirile personale ale fiecăruia. Lucrarea pe care o vom asculta nu este prima de acest fel din creaţia lui Brahms. Arta sa variaţională a debutat cu şirul de variaţiuni pentru pian şi a culminat cu variaţiunile din finalul Simfoniei a IV-a. În titlu, muzicologii spun că s-a strecurat o mică greşeală, în sensul că frumoasa temă este o veche melodie de coral, mai precis Coralul Sfântului Anton, pe care Haydn a folosit-o, îmbunătăţind-o puţin. Brahms a găsit-o în manuscrisele deţinute de biograful lui Haydn — F. Pohl. Sunt de urmărit cu atenţie aceste opt variaţiuni pe care compozitorul le încununează cu un Final în chip apoteotic. Vom avea sentimente diferite cu fiecare variaţiune, uneori amuzaţi, alteori impresionaţi de virtuozitatea scriiturii şi a interpretării orchestrale. Au fost publicate două versiuni — una pentru două piane desemnată op.56b şi alta, orchestrală op.56a. Prima audiţie a fost în 1873, la 2 noiembrie, la Viena, unde a fost primită cu ovaţii. Acelaşi succes l-a avut după aceea, la 5 februarie 1874, în celebra sală Gewandhaus din Leipzig. Până azi lucrarea a avut o remarcabilă carieră pe scenele de concert, fiind iubită de publicul meloman.
În continuare, să aflăm câteva informaţii despre Hummel, un compozitor ale cărui lucrări sunt plasate în perioada de trecere de la clasicismul muzical la romantism. El s-a născut în anul 1778 la Pressburg, Bratislava de azi. La 8 ani a luat lecţii de la Mozart, care era impresionat de abilităţile sale muzicale. Mai apoi s-a întâlnit cu Haydn, care a compus pentru el o sonată pe care a interpretat-o la Hanovra. Haydn l-a felicitat şi i-a dat o guinee, o monedă de aur britanică pe vremea aceea. L-a cunoscut şi pe tânărul Beethoven şi, cu toate că prietenia dintre ei a cunoscut suişuri şi coborâşuri, mai apoi amândoi s-au reconciliat, manifestându-şi respect reciproc. În anii din urmă i s-a redescoperit valoarea; ca urmare, apare tot mai des pe afişele de concert. A avut merite deosebite şi prin faptul că a contribuit cu iniţiative şi cu unele intervenţii pentru implemetarea legii de pensionare a artiştilor. A organizat concerte în beneficiul artişilor săraci şi a luptat împotriva furtului intelectual. Concertul pentru trompetă a fost compus pentru Anton Weidinger, celebru virtuoz şi inventator, în decembrie 1803. Prima audiţie a marcat intrarea lui Hummel la orchestra curţii Prinţului Esterházy, loc părăsit de Haydn. Deşi a fost scris în mi major, concertul este mereu interpretat în mi bemol major, o tonalitate mai accesibilă pentru digitaţia la trompetele moderne. Concertul va fi interpretat de trompetistul Gábor Tarkövi.
Max Reger, deşi a trăit la finele secolului XIX şi încă 19 ani din secolul XX, nu a aderat la ideile romantismului de mijloc şi cel excesiv, preferând să rămână la un romantism clasicizant, sau chiar preclasic. Cu numele întreg Johann Baptist Maximilian Joseph, Reger s-a născut la 19 martie 1873 la Brand, în Bavaria, Germania. Nu a fost deloc diplomat, spunea mereu ceea ce gândea, cu curaj, cu o libertate care nu l-a făcut prea popular, deşi se bucura de faimă. Era un excelent organist, de aici predilecţia pentru formele polifonice, precum fuga, în special. Astfel variaţiunile au fost unul din genurile preferate. A compus peste 1.000 de lucrări, dintre care cele mai importante sunt — Variaţiuni şi fugă pe o temă de Hiller în 1907 şi Variaţiuni şi fugă pe o temă de Mozart în 1914, pe care nu am mai ascultat-o din 30 ianuarie 2004. Concertul va fi dirijat de maestrul Gottefried Rabl.