Brândușa Armanca este o locuitoare a Timișoarei care a beneficiat cu vârf și îndesat de statutul ei de mixtură: jumătate româncă, jumătate unguroaică.
Când a fost nevoie de jumătatea ei de româncă, a ieșit la înaintare cu ea. Când a fost nevoie de originea maghiară, a profitat din plin (vezi șefia Institutului Cultural Român de la Budapesta).
De pomină a rămas în lumea presei timișorene păruiala ei cu Lia Lucia Epure, pe vremea când amândouă lucrau la Studioul Teritorial de Televiziune Timișoara.
Vă dați seama cam cum a fost disputa. Brândușa Armanca are circa 1,50 m, iar Lia Lucia Epure are în jur de 1,80.
Brândușa Armanca s-a visat balerină, când era copilă.
Să învingă gravitația cu piruete și salturi. Să fie deasupra tuturor. Să ia de moț pe unul sau pe altul.
Pofticioasă din fire, fără lecuire a fost toată viața.
Acum, când se află spre capătul de drum al vieții, a devenit justițiară.
Ea știe ce e bine și ce e rău.
Ea știe ce trebuie să facă unul sau altul dintre intelectualii de frunte ai Timișoarei.
Mai ales de când s-a înrolat sub steagurile useriste, Brândușa s-a umflat peste măsură în a hotărî dacă unul sau altul s-au încadrat în gândirea ei de activistă useristă de frunte.
Că mai primește și ea niște fărâmituri de la masa încărcată cu bunătăți a lui Fritz și Lațcău, asta este și normal.
Străduirea ei de a da cu biciul vorbei în cei care „mișcă-n front” nu este trecută cu vederea nici de Centrul de Proiecte al Primăriei și nici de alte organizații care se adapă din banii Primăriei.
Când nu scrie, șoptește și șușotește ba în stânga, ba în dreapta, ba în Piața 700, ba la vreo sindrofie unde mâncarea și băutura sunt gratis.
De la început, „TIM7” i s-a oprit în gât.
Pe la toate colțurile a aruncat vorbe puturoase despre „TIM7”: „este o cloacă”, „este o mizerie de ziar”, „cum să scrii așa ceva despre Fritz”.
Să scrii despre Fritz altfel de cum gândește Brândușa Armanca este o infamie, chit că cele mai multe lucruri critice sunt reale, iar faptele lui Dominic nu au fost și nici nu sunt glorioase.
Pliurile corupției au cuprins tot mai mulți useriști aflați în diferite funcții de conducere. Toate ziarele de calitate scriu săptămânal despre aceste lucruri, majoritatea cu iz penal și mereu cu parfum de abuzuri în funcție.
Brândușa sigur nu vede nimic.
E opacă, dar se umflă tot mai mult în pene cu atitudinea ei justițiabilă.
„Robu n-a făcut nimic, este un pungaș ordinar”, chit că aritmetica lui Robu dă foarte bine la realizări, față de abacul lui Fritz.
Toți suntem niște vânduți. Fie că suntem de la „TIM7”, fie că sunt de la „Opinia Timișoarei” sau „Renașterea bănățeană”.
Fritz este curat cum e cristalul. Fritz e de neatins.
Fritz e un înger, cu zâmbetul lui șăgalnic.
Cum să ai o rubrică permanentă „Fritz, fă trotuarul!”. Ăsta-i ziar? Să bălăcărești pe scumpul și drăgălașul de Fritz?
„Na, că v-a învățat minte!”
Mai nou îi ia de guler pe cei care scriu la gazeta noastră, chit că articolele lor n-au nici în clin, nici în mânecă cu pamfletele noastre sau cu pagina „Radar”.
Da, dar Brândușa trebuie să ia atitudine, să le arate calea cea dreaptă a luptei pentru adevăr și adevăruri.
Adevărurile useriste, bineînțeles!
Și tot așa, zi de zi, Brândușa se umflă cu tot felul de ziceri, care mai de care mai arțăgoase și mai gălăgioase împotriva „TIM7” și a celorlalte publicații timișorene care nu-l înțeleg pe Fritz și, mai ales, dezvăluie matrapazlâcurile pe care le face, tot zilnic, clica useristă timișoreană moșită de Dominic.
Cum să spui „Dominic de nimic”.
Și iară se umflă Brândușa. Și tot așa, devenind supergonflabilă.
Și se tot umflă Brândușa și devine, ușor-ușor, tot mai aeriană.
Largile-i fuste sunt tot mai bombate, dar deodată, vai, ce să vezi, Brândușa vine în picaj!
Feriți-vă, feriți-vă! La o parte, se dezumflă Brândușa. Se aude un mare fâs. Un miros de cauciuc ars ca de la Continental împute locul.
E fâsul Brândușei Armanca.
Vine aiurea, fără direcție, ca un balon dezumflat.
La o parte! Aveți grijă să nu cadă pe asfaltul nefăcut al lui Fritz.
Biata Brândușa, iar s-a răsuflat.