Viața în căminele studențești din Timișoara devine un adevărat coșmar pentru tinerii care sunt nevoiți să suporte condiții insalubre, nesiguranță și pericole constante. Studenții povestesc cu amărăciune și furie despre realitățile lor de zi cu zi.
Studenții se plâng de condiții care par mai degrabă desprinse dintr-un film de groază decât dintr-un mediu academic. Ioana, 23 de ani, studentă la Universitatea de Vest, descrie situația din căminul C17:
„Băile sunt infecte, la comun, cu o simplă draperie în loc de ușă. Este imposibil să ai intimitate sau să te simți în siguranță. Nu există aer condiționat. Iarna, încălzirea este insuficientă, iar vara este insuportabil de cald. Ne trezim fie înghețați de frig, fie sufocându-ne de căldură.”
Maria, 25 de ani, studentă la medicină, adaugă:
„În camera mea este plin de igrasie și de miros de umezeală. Dușurile sunt cat să pice și ruginite. La bucătărie se înghesuie o grămadă de studenți și nu avem suficient spațiu și mese. Plitele nu merg deloc, așa că sunt forțată să mănânc în oraș.”
Andrei, 24 de ani, student la Facultatea de Matematică, Universitatea de Vest, spune revoltat:
„Apa caldă nici pomeneală să am. Am fost forțat să mă spăl cu apă rece, iar de atunci mă îmbolnăvesc întruna. Am venit la cămin ca să mă îmbolnăvesc, asta-i Timișoara.”
Alin, 26 de ani, student la arte, completează tabloul sumbru:
„Locuri de parcare ioc, salteaua mea este plină de arcuri ieșite prin ea și avem un singur birou pentru patru băieți. Un frigider cât un troler de mână? Bine că e ultimul an, am îndurat prea mult.”
Securitatea pare să fie o glumă proastă în multe dintre căminele studențești din Timișoara. Ioana continuă:
„Nu există portar, doar o cartelă pentru intrare, ceea ce permite oricui să intre în clădire dacă altcineva îi deschide ușa. Oricine poate intra și ieși fără să fie verificat.”
Alexandra, 22 de ani, studentă la AC, confirmă lipsa de siguranță:
„Portarul prezintă un dezinteres total, făcând foarte ușoară introducerea alcoolului și a drogurilor. Nu se verifică cine intră sau iese, iar noi suntem lăsați la mila sorții.”
Consumul de droguri și alcool este o problemă răspândită, adesea ignorată de personalul căminului. Antonio, 25 de ani, student la mecanică, vorbește despre căminul 2:
„Drogurile și alcoolul sunt omniprezente, mai ales în partea băieților. Oricine poate intra cum dorește. Am văzut colegi necunoscuți intrând în camera mea pentru a se droga. Nu există nicio formă de control sau prevenire.”
Ioan, student la medicină, adaugă o perspectivă similară:„Colegi mei m-au hărțuit pentru a mă scoate din cameră să consume substanțe interzise. Portarul nu a intervenit, deși studenții intrau necontrolați și în stare de ebrietate. Este un haos total, fără nicio autoritate care să intervină.”
Diana, 24 de ani, studentă la Universitatea de Vest, povestește o experiență traumatizantă din căminul C22:
„În timp ce eram la bucătărie pentru a găti, câțiva necunoscuți au intrat și mi-au făcut avansuri sexuale. M-am simțit complet neajutorată. Nu am raportat incidentul la poliție, deoarece credeam că nu voi primi ajutor. Am plecat din cămin din cauza pericolului constant și a lipsei de securitate. Acum stau în chirie, deși este mult mai scump și greu de accesat pentru mulți studenți.”
Chiar și căminele private nu sunt scutite de probleme de securitate. Andreea, 21 de ani, studentă la Universitatea de Vest, descrie situația:
„În căminele private, oricine poate intra, mai ales datorită numărului redus de studenți. Am avut ușa forțată de mai multe ori. Nici aici nu ne simțim în siguranță.”
Condițiile deplorabile din cămine sunt agravate de indiferența cadrelor didactice și a autorităților locale. Unii profesori ocupă camere destinate studenților, ceea ce agravează și mai mult situația. Ioana explică:-„Am încercat să fac reclamații peste reclamații la cei responsabili de cămin și am primit drept răspuns că nu e problema lor, să merg mai sus sau să mă mut. Timișoara nu e de ales la studenție, mergeți la București să vedeți cămine sau la Cluj.”
Andrei adaugă-„Cadrele didactice ridică nonșalant din umeri. Unii dintre ei stau cazați în cămine pentru studenți, nici pomeneală să plătească chirie. Ocupă locurile studenților și au condiții optime, într-o cameră de patru studenți stă un profesor, în timp ce noi suntem forțați să stăm în chirii mult peste posibilitățile noastre.”
Administrația locală, în frunte cu primăria, pare să fie inexistentă în fața acestor probleme. Maria comentează:-„Administrația primăriei stă și doarme cât alții se chinuie pentru a pune Timișoara într-un top al învățăturii și al frumosului. Asta e România, astea ne sunt condițiile și avem pretenții? Politicienii au pretenții? Să nu părăsim țara? Învățatul precar, condițiile facultăților comuniste și vechi și căminele ca la ușa cortului.”
Am avut ocazia să o întâlnim și pe mama Ioanei, care ne-a oferit o perspectivă asupra situației:
„Banii pe care îi cere căminul sunt echivalenți cu cei pentru o garsonieră împărțită la doi, unde ar fi fost mult mai bine. Pe vremea mea, am stat la cămin și, deși era mai simplu, era mai curat și oamenii mai educați. Acum, vezi sticle de bere și auzi certuri despre bani de cluburi și țigări. O voi retrage pe Ioana de la cămin înainte ca alții să o corupă sau să ia vreo ciupercă din baie.”
Condițiile de trai și lipsa securității din căminele studențești din Timișoara sunt inacceptabile și revoltătoare. Studenții sunt forțați să trăiască în mizerie și pericol, iar autoritățile stau cu mâinile în sân. Este rușinos că în 2024 încă vorbim de igrasie, dușuri ruginite și lipsa apei calde. E de neconceput ca profesorii să ocupe locurile studenților, în timp ce aceștia din urmă sunt nevoiți să suporte frig, căldură insuportabilă și pericole la tot pasul. E timpul ca universitățile și primăria să se trezească din amorțeală și să facă ceva concret pentru studenți. E inadmisibil ca tinerii noștri să fie tratați astfel și să ne așteptăm să nu părăsească țara. România are nevoie de o schimbare radicală, iar aceasta trebuie să înceapă cu respectul pentru studenți și condițiile lor de trai. Ajunge cu indiferența și nepasarea!