Cine a condus lupta împotriva clanurilor interlope în Timișoara?

În ultimii ani, orașul Timișoara a fost martorul unei lupte intense împotriva influenței crescânde a clanurilor interlope. În timp ce Nicolae Robu, fostul primar al orașului, a fost văzut ca un luptător hotărât și ferm în combaterea acestor grupări criminale, succesorul său, Dominic Fritz, a fost criticat pentru lipsa de acțiune concretă și eficientă în gestionarea acestei probleme.

Nicolae Robu – determinare și acțiune fermă

În timpul mandatului său ca primar al Timișoarei, Nicolae Robu a demonstrat o hotărâre neclintită în lupta împotriva clanurilor interlope. El a inițiat și coordonat o serie de acțiuni concrete pentru a combate influența acestor grupări criminale în oraș. Printre acestea, se numără evacuarea și demolarea construcțiilor ilegale folosite ca baze de operațiuni de către clanuri. Aceste acțiuni au fost menite să transmită un mesaj ferm că Timișoara nu va tolera activitățile ilegale ale clanurilor interlope. Robu a colaborat strâns cu forțele de ordine și alte autorități locale pentru a organiza razii și operațiuni de descurajare a activităților ilegale. Aceste eforturi au avut ca rezultat o reducere a influenței clanurilor în anumite zone ale orașului și o creștere a sentimentului de siguranță printre locuitori.

Un alt aspect important al mandatului lui Robu a fost discursul său public ferm împotriva clanurilor interlope. El a folosit în mod constant platforma sa pentru a condamna activitățile ilegale ale acestor grupări criminale și pentru a sublinia angajamentul său ferm în protejarea cetățenilor Timișoarei de influența lor nefastă.

Dominic Fritz – acțiuni de imagine

În contrast cu abordarea hotărâtă a lui Nicolae Robu, succesorul său, Dominic Fritz, a fost criticat pentru lipsa de acțiune concretă în gestionarea problemei clanurilor interlope din Timișoara. Deși Fritz a promis să continue eforturile începute de Robu, acțiunile sale au fost considerate adesea insuficiente și lipsite de rezultate tangibile. Una dintre principalele critici aduse lui Fritz este lipsa sa de determinare în adoptarea măsurilor necesare pentru combaterea influenței clanurilor interlope. În timp ce Robu a fost cunoscut pentru abordarea sa fermă și hotărâtă, Fritz a fost perceput ca fiind ezitant și lipsit de viziune clară în ceea ce privește strategiile de combatere a criminalității organizate.

Mai mult decât atât, în timpul mandatului său, Fritz a avut o serie de eșecuri notabile în gestionarea problemelor de securitate publică. O serie de evenimente nefericite, inclusiv incidente marcate de violență și tulburări în anumite cartiere ale orașului, au ridicat întrebări cu privire la capacitatea și voința administrației lui Fritz de a asigura siguranța și ordinea publică în Timișoara.

Un alt aspect criticat al administrației lui Fritz este gestionarea relațiilor cu forțele de ordine și alte autorități locale. Unele critici susțin că lipsa de colaborare și coordonare între administrația locală și poliție a slăbit eforturile de combatere a clanurilor interlope și a contribuit la perpetuarea problemelor de securitate în oraș.

În plus, unii locuitori și comunitatea locală au acuzat administrația lui Fritz că a neglijat nevoile și preocupările cetățenilor în ceea ce privește siguranța și securitatea publică. Lipsa de răspunsuri eficiente și soluții concrete la problemele legate de criminalitate și infracționalitate a creat sentimente de frustrare și dezamăgire în rândul populației.

În concluzie, în timp ce Nicolae Robu a fost văzut ca un lider hotărât și ferm în lupta împotriva clanurilor interlope, Dominic Fritz a fost criticat pentru lipsa sa de acțiune pe bună dreptate și concretă și pentru eșecurile sale în gestionarea problemelor de securitate publică în Timișoara. Pentru a asigura siguranța și bunăstarea cetățenilor, este esențial ca administrația locală să adopte o abordare decisivă și eficientă în combaterea criminalității organizate, subliniind importanța unui lider puternic și angajat în fruntea orașului.

       Realizând totuși că vin alegerile, Fritz a încercat să dreagă busuiocul pe ultima sută de metri, dărâmând ceea ce a numit „construcții ilegale” pe malul Begăi, în zona centrală a orașului. Unii dintre cei afectați, care aveau cluburi în zonă, au anunțat că vor porni procese pentru a demonstra că ei aveau, de fapt, dreptate, așa că dacă procesele se materializează, vom afla adevărul la finalul acestora.

       În căutare de imagine, Fritz a chemat, de asemenea, presa și televiziunile ca să mediatizeze dărâmarea unui zid care bloca strada Cezar, care leagă bulevardul Loga de Parcul Copiilor. Fritz a anunțat cu surle și trâmbițe că se va înfăptui eliberarea străzii Cezar, despre care a afirmat că „a căzut pradă clanurilor bine-cunoscute. Probabil la mica înțelegere cu administrația de atunci. Acum mulți ani, strada Cezar a fost închisă cu garduri cu ornamente kitschoase, au apărut niște construcții și o poartă. Și așa, strada publică a devenit curte privată pentru două vile de pe Loga. Vremurile în care patrimoniul Timișoarei era prădat cu complicitatea administrației au trecut. Teren cu teren, vilă cu vilă recuperăm ce e al timișorenilor. Intrăm în următoarele zile pe teren și demolăm ce n-are ce căuta pe strada noastră. Apoi o vom redeschide în regim pietonal și velo”. Numai că și această acțiune s-a dezumflat ca un balon de săpun, atunci când mai mulți timișoreni cu capul pe umeri au arătat că, de fapt, realitatea era cu totul alta decât o prezenta Fritz. Unul dintre aceștia a fost subprefectul de Timiș Ovidiu Drăgănescu, care și-a asumat public lupta cu „romii infractori”. „Personal, am încercat în anii 2006-2008, ca prefect, să mă lupt cu rromii infractori, mult mai în detaliu decât prin ceea ce vedem azi. Inclusiv, prin deplasări de unul singur în clădiri în dispută în care m-am prezentat ca pretins cumpărător unde am înregistrat amenințările rromilor la adresa mea, multe chiar cu moartea. Aceste dovezi documentate (de prefectul județului), plus martorii necesari, au fost la dispoziția procurorilor de atunci, în 2008, dar tot NUP au primit agresorii”, a scris Drăgănescu pe contul personal de Facebook.

       Drăgănescu a arătat care este adevărul în legătură cu „marea demolare” a lui Fritz: „Încă din anii 1950 exista actuala configurație a acestei străzi (Cezar), o alee de fapt, ce a figurat întotdeauna doar pe hârtie! Aleea de 20 m a fost modificată prin anii ’50 de către Miliția județului Timiș. Sediul Miliției era chiar în clădirea de pe Loga nr. 38, cea cu gardul în discuție. Ce clanuri erau pe-atunci? Nu exista niciun partid, N. Robu încă nu se născuse, cum să fi stopat «blocarea străzii»?
       Pe acea «stradă» există și acum două garaje ale prefecturii, între cele două vile. În anii 2005-2009, când eram prefect, acolo se parcau cele 2 autoturisme principale ale instituției.
Poarta de fier exista cu mult înainte de a se muta acolo Banca Agricolă. Apoi a fost sediul PSD. După anii 2000 se retrocedează și apar clanurile. Care nu mai aveau ce să închidă pentru că era închisă curtea de jumătate de secol.
Dar dacă tot reveniți la starea inițială, demolați și cealaltă construcție ilegală făcută la repezeală și în dispreț de Internele de atunci.
Asadar, realitatea nu are nicio legătură cu afirmațiile lui D.Fritz! Nu putem accepta campanie electorală bazată pe neadevăruri!”.

       Tot pe final de campanie, Fritz a făcut public cazul unei familii de timișoreni terorizate de vecinii romi, numai că și în acel caz oamenii erau terorizați de ani de zile, iar Fritz s-a folosit de necazul lor pentru a-l exploata electoral. În acest timp, după cum arată același Ovidiu Drăgănescu, într-o postare de acum câteva zile, mai precis de pe 31 mai, „În timp ce se face campanie electorală pe tema clanurilor imobiliare, mafia de pe Loga își continuă nestingherită acțiunile infracționale”: „Numai ieri, un clan mizerabil a finalizat preluarea totală a unei clădiri monument de pe bv. C. D. Loga prin violență, extorcare, șantaj, amenințări și tot tacâmul. Iar ieri și prin înșelăciune: i-au dus pe ultimii proprietari să dea declarații că renunță la ultima tranșă de bani din prețul (sub jumătate din valoare) din contractul de v-c, pe care l-au primit în n tranșe. Amenințarile cu moartea au fost efectuate și aici în Timișoara și în Occident, unde a fost depistată proprietara, care de răul lor s-a mutat acolo, de ceva ani. I-au găsit și unde lucrează, în vestul vestului Europei. Deci, finalul la vila în discuție de pe Bv Loga s-a întâmplat IERI, 30 mai 2024”. Iar la final, Drăgănescu postează și „3 din puținele clădiri rămase în patrimoniul public” (cele din imaginile alăturate).