Săptămâna trecută a fost una bulversantă pentru politica mondială. Declarațiile lui Trump, ale vicepreședintelui John Vance, ale lui Pete Hegseth și ale lui Marco Rubio au creat valuri peste valuri, iritând o mare parte dintre politicienii europeni, dar și generând admirație în rândul celor încadrați în așa-zisul curent suveranist
Nesprinirea Ucrainei în războiul cu Rusia de către noua administrație Trump este un fapt extrem de grav pentru securitatea europeană și, am putea spune, pentru securitatea mondială. Declarații de-a dreptul imperialiste privind anexarea sau controlul Groenlandei, al Canalului Panama ori al Fâșiei Gaza, precum și declanșarea unui adevărat război comercial cu Canada, Mexic, China și Europa sunt acțiuni care nu doar că încalcă dreptul internațional, dar se potrivesc foarte bine cu comportamentul Rusiei.
Invitarea reciprocă în vizite oficiale a celor doi președinți, al Rusiei și al Statelor Unite – unul dintre ei fiind urmărit penal internațional, având mandat de arestare emis de Tribunalul Penal Internațional de la Haga – ridică semne de întrebare. Dacă mai adăugăm că viitoarea întâlnire între delegațiile rusă și americană pentru începerea convorbirilor de pace privind Ucraina se va desfășura în Arabia Saudită, o țară foarte puțin democratică, al cărei lider a ordonat asasinarea unui jurnalist de la The Washington Post la Istanbul, avem un tablou complet al situației tensionate. Acea crimă oribilă a fost aspru condamnată de președintele Turciei, ceea ce a dus relațiile bilaterale la cel mai jos nivel.
Putin a distrus democrația în Rusia, a eliminat toți opozanții – fie ucigându-i, fie aruncându-i în închisori sau lagăre –, ultimul pe listă fiind Alexei Navalnîi, de la a cărui moarte s-a împlinit un an. Joe Biden a refuzat să dea mâna cu criminalul Putin și, dimpotrivă, a impus sancțiuni foarte dure împotriva oligarhiei ruse și a camarilei lui Putin. Donald Trump, în schimb, vrea să facă o pac e convenabilă pentru Putin: ingenunchind Ucraina, cedând rușilor toate teritoriile ocupate în 2014 și, mai mult decât atât, recunoscând și extinderea acestora din 2022.
Europenii sunt siderați. Absența omogenității și a viziunii politice în rândul liderilor europeni este evidentă. Unii sunt suveraniști (Italia, Ungaria, Austria, Slovacia), alții sunt social-democrați (Spania, Regatul Unit, Germania, Suedia), alții sunt de centru (Franța, Polonia), iar alții de dreapta (Grecia, Danemarca, Bulgaria). Astfel, este greu de vorbit pe o singură voce.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, este un lider slab, iar discursul lui Vance de la München i-a lovit puternic pe toți europenii, inclusiv pe noi, care am fost material didactic pentru lecția scurtă de democrație predată de oficialul american. Acesta a acuzat guvernele europene că nu alocă suficienți bani pentru apărare și a criticat țările care au permis infiltrări și manipulări electorale – cum a fost și România – pentru că nu au știut să contracareze influența rusă.
Anularea alegerilor prezidențiale din România a fost puternic criticată atât de Vance, cât și de Rubio, șeful Departamentului de Stat. România traversează o perioadă politică foarte periculoasă: un guvern șovăielnic, un președinte interimar, o datorie externă uriașă, scăderea capacității de plată și o economie în declin. Pe acest fond instabil, partidele populiste alimentează nemulțumirile și pregătesc terenul pentru proteste de stradă și chiar pentru răsturnarea guvernului
Americanii, în opinia mea, au întins prea mult coarda. Întoarcerea spatelui Europei este o greșeală enormă din partea acestei administrații, care se vrea eternă, istorică și extrem de abilă. Probabil că nu va avea niciunul dintre aceste atribute, în ciuda declarațiilor membrilor guvernului american și ale susținătorilor săi republicani. Trump, pare ca este un admirator al modelului rusesc.
Însă lui Trump s-ar putea să i se tragă preșul de sub picioare, Putin fiind un expert în astfel de manevre. Este impardonabil ca un vicepreședinte al Statelor Unite, aflat la München într-o vizită oficială, să nu se întâlnească cu cancelarul german, dar să aibă întrevederi cu lidera partidului extremist AfD.
tremist AfD. O coardă prea întinsă se rupe. În politică, o coardă ruptă se repară foarte greu. Inconștiența politicienilor americani față de Ucraina și Europa atinge niveluri absurde. Deocamdată, măsurile de contracarare sunt delicate, dar necesare. Domnul Trump se pare că va deveni товарищ.
