În România, înainte de 1989 au existat ferme industriale de creștere intensivă a iepurilor, care, din păcate, au fost desființate. În gospodăriile populațiilor, a reînceput creșterea din ce în ce mai largă în contextul importurilor de rase perfecționate, ultraspecializate, cu metabolism foarte accentuat, cu o mare viteză de creștere și conversie a furajelor, calități deosebite din punct de vedere economic, dar cu o rezistență organică mai scăzută față de rasele de origine. În țara noastră au fost create la Cluj trei rase de iepuri numite: Uriașul de Transilvania, Iepurele de Cluj și Iepurele Secuiesc.
Indiferent de vârstă, iepurii de casă sunt susceptibili la un număr crescut de paraziți, dar doar puțini sunt de importanță economică.
Principalele boli parazitare întâlnite la iepuri sunt: coccidioza (eimerioza), râia auriculară, tricofiția și cele provocate de paraziții interni.
Coccidioza este una dintre cele mai importante boli parazitare provocate de specii de Eimeria, evoluând în trei forme clinice: hepatică, intestinală și oto-rino-faringiană.
Coccidioza intestinală afectează de obicei iepurii tineri cu vârsta cuprinsă între 6 săptămâni și 5 luni. Receptivitatea cea mai mare o are tineretul în faza de înțărcare. Boala se dezvoltă mai frecvent primăvara, iar supraaglomerarea, lipsa de ventilație și așternuturile umede contribuie la apariția focarelor. Coccidioza intestinală evoluează sub trei forme: forma supraacută, acută și cronică.
Forma supraacută se întâlnește, de obicei, la tineret, înainte și după înțărcare. Fecalele devin brusc lichide, iepurii slăbesc datorită diareei, iar abdomenul este balonat. Moartea apare în 8 – 10 zile.
Forma acută evoluează, în general, cu aceleași simptome, dar mai diminuate. Iepurii prezintă diaree și se deshidratează rapid. Boala evoluează în jur de două săptămâni.
Forma cronică este întâlnită la iepurii mai mari de patru luni. De obicei, se constată diaree ușoară care alternează cu constipația. Iepurii se pot vindeca spontan.

Figura 2. Iepure afectat de coccidioza intestinală (Kennedy, 2018)
Coccidioza hepatică afectează iepurii de toate vârstele. Cu toate acestea, iepurii cu vârsta cuprinsă între 2 – 3 săptămâni și 2 – 4 luni sunt cei mai receptivi. Se constată slăbire, scăderea apetitului. Abdomenul creşte în volum, mucoasele devin palide, având o tentă gălbuie. Diareea alternează cu constipaţia.

Figura 3. Coccidioza hepatică (Becha, 2014)
Coccidioza oto-rino-faringiană este mai rar întâlnită.
Tratament
Preventiv se administrează 4 – 5 zile lunar, Amprolium (1g/litru de apă/zi) sau sulfamide (Sulfadiarom), iar curativ, (Sulfacoccirom soluție 2‰, 2ml/litru de apă/zi, în reprize de câte 3 zile de tratament, separate de o pauză de 3 zile) asociat cu Vitamina K3 și Complex polivitaminic buvabil.
Profilaxie
Pentru a preîntâmpina evoluţia clinică a coccidiozei trebuie să ţinem seama de câteva măsuri obligatorii într-o crescătorie de iepuri. Menținerea unor niveluri ridicate de igienă este deosebit de importantă în tratarea, controlul și prevenirea infestațiilor parazitare la iepuri. Se recomandă utilizarea în crescătorii, dar și în gospodăriile populației a unei pardoseli tip grătar împreună cu o igienă corespunzătoare a adăpostului. Curățarea corectă a cuștilor și utilizarea unor dezinfectante bune, împreună cu o dietă echilibrată, reprezintă cheia controlului paraziților.
autor: Beatrice SÎRBU
Pagină realizată cu sprijinul Universității de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara