Cultura capitală și capitala culturii

Mă aflam întâmplător la București, la Biblioteca Națională a României, în 16 septembrie 2016, data când a fost aleasă Timișoara Capitală Europeană a Culturii pentru anul 2021.

       De la București, în aceeași seară, am plecat spre Iași. Toate ziarele din Iași aveau pe prima pagină demisiile celor care pregătiseră proiectul candidaturii Iașiului. Ziarele de București prezentau pe larg luări de cuvânt ale primarului general al Capitalei, Gabriela Firea, care, în loc să înghită gălușca, s-a apucat să adreseze invective guvernului, Timișoarei și juriului european.

       La Cluj, amărăciunea a fost estompată prin formula consacrată „batista pe țambal”.

       Craiova, altă candidatură, la fel ca și Aradul, s-a împăcat repede cu soarta de perdant.

       Cum de a reușit Timișoara această performanță?

       Răspunsul este simplu: printr-un proiect bine articulat, folosind elemente din țesătura culturală atât de bogată, dar și accentuând elementele de referință istorică, cu o gradualizare corectă a importanței fiecărei etape din dezvoltarea orașului.

       Revoluția declanșată la Timișoara în 1989 a avut greutatea ei în votul primit.

       Au urmat o căutare a formulei de organizare. Au fost ezitări numeroase, a fost o dezbatere pentru a se reuși sprijinul guvernamental pentru cauză. Care a și fost mereu amânat, ori n-a fost acordat, din considerente politice.

       Simona Neumann a reușit, în circa doi ani, să închege un pachet de proiecte, care fie n-au fost susținute de cei din asociația înființată, fie au fost boicotate fără jenă. Inclusiv cu ieșiri „la rampă” jenante, la limita de jos a bunului-simț.

       Pandemia a bulversat total viața economică, culturală și administrativă a Timișoarei. Nicolae Robu a avut o bună idee, care a fost validată în 2020: amânarea anului pentru capitală culturală în 2023.

       Dacă ar fi fost în 2021, echipa useristă ar fi dat vina pe N. Robu, fostul primar.

       Venind o nouă echipă la conducerea primăriei, atacurile s-au întețit. Cel mai vocal a fost profesorul universitar Vasile Popovici, care s-a comportat uneori aberant.

       Într-un articol din ziarul Timișoara din anul 2021 spune că oricine ar fi la conducerea primăriei, „Timișoara – capitală europeană a culturii” va reuși, pentru că în straturile culturale ale Timișoarei există energia latentă care se poate aduna și care poate să împingă spre zona binelui proiectul de capitală culturală europeană.

       Noua echipă de la primărie venită în 2020, condusă de nepriceputul Dominic Fritz, cu un prostănac ca viceprimar și cu probleme de lipsă de cultură, adică Ruben Lațcău, un șef de comisie culturală adormit și, în general, pe dinafară, adică Răzvan Stana, a reușit s-o elimine pe Simona Neumann, într-un mod nedemn, total neeuropean (eliminarea managerului în timpul jocului i-a lăsat mască pe cei de la Bruxelles).

       Tot ce s-a întreprins pe cale administrativă din partea primăriei între 2020 și 2024 a fost la un nivel jos, ieșind, pe rând, la iveală tot felul de potlogării, regizate inabil de Fritz și compania.

       Au fost ani pierduți cu gâlcevi și aranjamente clientelare, cu Centrul de Proiecte condus de pseudospecialista Alexandra Rigler, cu bani sifonați pe proiecte mărunte și mărunțele, fără rezonanță publică.

       Ovidiu Megan, ales director al Asociației Timișoara Capitală Europeană a culturii în vara lui 2022, a însemnat o palidă rezolvare a chestiunii.

       Guvernul pesedist și chiar guvernul liberalo-userist nu s-au  omorât cu finanțarea proiectului.

Abia în 2022, după lungi tergiversări, s-au mai deschis baierile pungii. Destul de târziu, iar banii au început să se rostogolească în cascadă.

       Fiind atât de mulți bani, nereușitele, care au înghițit numeroase fonduri, nu s-au mai evidențiat pregnant.

Mânăriile care au existat și la Centrul de Proiecte și la Timcultura au fost acoperite de aplauzele de la spectacolele din Piața Unirii, Piața Libertății și Piața Victoriei.

Debutul târziu al Timișoarei Capitală Europeană a Culturii, în 17 februarie 2023, marcă a incapabilei Alexandra Rigler, a însemnat o însăilare jenantă de „manifestări” cu o calitate artistică îndoielnică.

Reprezentanți de seamă ai artei timișorene au fost dezamăgiți de proiectele Centrului de Proiecte.

Ioan Hollender, Ilie Stepan, Nicu Covaci, Ștefan Iordănescu, Ștefan Popa Popa’s, Cristi Puiu, Dan Negru, ca să amintim numai de câțiva din stratul de sus.

Au fost câteva instituții care au salvat de la derizoriu și diletantism programele Timișoara Capitală Europeană a Culturii.

În primul rând, Consiliul Județean Timiș, care a respectat calendarul, începând anul TM 2023 chiar cu Anul Nou 2023 – Festivalul Luminilor.

Apoi, expoziția Paul Neagu, la fel ca Festivalul Luminilor, a început în decembrie 2022. Toate expozițiile găzduite de Muzeul Național de Artă Timișoara au fost de clasă. Fie că a fost vorba de Victor Brauner, Romul Nuțiu, Cultura Cucuteni, Suzana Fântânariu punctul culminant l-a constituit, desigur expoziția „BRÂNCUȘI – SURSE ROMÂNEȘTI ȘI PERSPECTIVE EUROPENE”.

       Un număr record de vizitatori, peste 130.000, cozile de la intrare, așteptarea pentru înscrieri la vizionare au fost semne ale unui interes extrem de intens, cum rar cred că se va mai întâmpla la Timișoara.

       Meritul pentru această realizare deosebită le revine lui Ovidiu Șandor, comisarul expoziției și Doinei Lemny, curatorul expoziției.

       Expozițiile permanente de la Muzeul Național de Artă din Timișoara au fost și ele beneficiare ale acestui imens flux de vizitatori, fie că a fost vorba de CORNELIU BABA sau de ARTĂ BĂNĂȚEANĂ și ARTĂ MODERNĂ ROMÂNEASCĂ; ARTĂ EUROPEANĂ (FONDUL ZSIGMOND ORMOS).

       Nivelul expozițional a fost dens în Timișoara anului 2023, Galeria Triade, Galeria Brăteanu, Galeria Calina, Galeria Faber, Cazarma U, Kunsthalle Bega fiind locul unor evenimente importante.

       Muzeul Banatului a deschis o mare expoziție cu lucrări ale lui Silviu Oravitzan, care a devenit o expoziție permanentă sub numele de Spațiile Oravitzan.

       Expoziții au mai fost găzduite la Memorialul Revoluției, Politehnică, la Muzeul Apei și la Galeria Pod, inaugurată anul trecut de Centrul de Cultură și Artă al Județului Timiș, în sălile Centrului de proiecte, Muzeului Tehnic ,,Corneliu Micloși”.

       La capitolul Arte Vizuale, Timișoara a stat foarte bine, rivalizând cu orice centru puternic din Europa.

       Mai adăugăm aici contestatul obiect expozițional PEPINIERA, realizat de Ordinul Arhitecților.

       Festivalul Codru a fost o reușită, iar locul ales, Pădurea Bistra, a însemnat o alegere excelentă.

       Așadar, două entități au generat evenimente importante, memorabile: Consiliul Județean Timiș și Universitatea de Vest din Timișoara.

       Sub genericul La Timișoara cultura e capitală,Universitatea de Vest a creat programe de înaltă ținută, atât prin valoarea invitaților, printre care 5 laureați ai Premiului Nobel, cât și prin dezbaterii vii și atractive, cu personalități marcante din țară și din străinătate. Lansări și prezentări de cărți, simpozioane, conferințe, expoziții, proiecții de filme documentare etc.

       Un evantai extrem de larg tematic, condus foarte bine de dascăli cu un prestigiu recunoscut al Universității remarcându-se, cum era și firesc Facultatea de Litere, Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, Facultatea de Fizică.

       După Universitate, un loc special trebuie acordat Filarmonicii „Banatul” și Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara (apropo de numele teatrului, apare nefirească această denumire, când la Botoșani există un teatru care are acest nume cu decenii înaintea celui timișorean).

       Filarmonica „Banatul” a avut cel mai bun an din existența sa. Concerte cu invitați de calibru, recitaluri, dar, mai ales, nivelul de selectivitate a fost foarte ridicat.

       Momentele de vârf au fost reprezentate de seria de concerte din cadrul Festivalului „George Enescu”, transferate cu pasiune timișoreană de Cristian Măcelaru, dirijorul timișorean ajuns o celebritate mondială, dar și de concertul celor 7 Recviemuri, unicat la nivel european, premieră absolută găzduită de filarmonică în 16 decembrie 2023 și dedicat memoriei eroilor martiri ai Revoluției timișorene din decembrie 1989. Prezența celor 7 compozitori din șapte țări foste socialiste la concertul premieră a fost realmente un mare eveniment, la fel cum a fost și calitatea compozițiilor și a interpretării.

       Teatrul Național din Timișoara a avut un an foarte bogat și de calitate. Autorul John Malkovich a fost invitat special, dar au existat numeroase spectacole de calitate atât la sala mare, cât și la sala nr. 2.

       Gala Uniter s-a desfășurat la Timișoara. Apoi au fost spectacole ale unor trupe de Teatru din București și Sibiu.

       Teatrul German din Timișoara a fost foarte activ și implicat în programele dedicate TM2023, Festivalul Eurothalia fiind apogeul anului teatral.

       Teatrul Maghiar din Timișoara a avut zona de mare efervescență prin Festivalul Teszt.

       Teatrul de marionete MERLIN a fost dinamic și cuceritor, reușind să umple sălile proprii sau cele vizitate, ca și alte spații, care nu aveau destinație culturală (piețe, săli de clasă ș.a.).

       Au fost scoase din letargie și Casele de cultură. Casa de Cultură a municipiului, care timp de mai bine de doi ani a dormitat.

       Chiar dacă Festivalul Inimilor a avut cea mai slabă ediție, de când s-a înființat și până acum, au existat alte numeroase manifestări care au ridicat cota investiției de piață. Adică nu a mai însemnat numai organizarea Târgurilor de Paște și de Crăciun.

       Un binevoitor a zis: apoi la câți bani s-au învârtit, ar fi fost culmea să nu se fi făcut nimic.

       Cam aceeași situație a fost și la Centrul de Cultură și Artă al Județului Timiș.

       O conducere închistată în registru folcloric a fost împinsă de la spate să mai facă și altceva decât folclor și Școală Populară de Artă.        Au fost și expoziții de artă plastică, spectacole de teatru, recitaluri muzicale, simpozioane, festivaluri-concurs. O densitate cum nu s-a mai văzut pe str. Emanoil Ungureanu nr. 1. Sala de spectacole de la parter și Galeria Pod sunt spații culturale câștigate pentru Timișoara.

       Se pare că deja celebra indolență managerială a Centrului de Cultură și Artă al Județului Timiș și-a reintrat în rol în 2024. Până acum, în 21 februarie, acolo nu este decât o vacanță prelungită. O, scuzați a avut loc o expoziție Timp Sacru – patru zile (30.01 – 02.02.2024) la Galeria Pod.

       Se pare că și pentru Casa de Cultură a Municipiului Timișoara, oboseala din 2023 și-a spus cuvântul. Cam la fel ca la  Centrul de Cultură și Artă al Județului Timiș.

       Casa Tineretului Timișoara a avut numeroase activități incluse în programele TM2023.

       Casa de Cultură a Studenților, dintre ,„case” a fost cea care a rămas corigentă în anul cultural 2023. Dar asta e o altă poveste, asupra căreia vom reveni în viitor, alături de dispariția cluburilor studențești.

       Bibliotecile Timișoarei s-au prezentat onorabil în anul 2023. Cea județeană, purtând numele lui „Sorin Titel”, a creat multe evenimente, la fel ca și Biblioteca Centrală Universitară sau Biblioteca Universității ,,Politehnica”.

       Cinematografele Victoria și Timiș au avut afișe bune în tot anul 2023.

       Filmele artistice, filmele documentare (unele realizate de autori timișoreni), dezbaterile pe diverse teme au fost prezențe notabile în peisajul cultural timișorean.

       Fundația Art Encounters a avut un an excelent, grație Bienalei organizate, dar mai ales implicării în organizarea expoziției Brâncuși. Mai trebuie consemnate ca reușite Flight Festival, Orașul Paralel, Festivalul de jazz.

       Festivalul Internațional de literatură FILTM s-a încadrat onorabil în lista de succese ale anului TM2023.

       Concursurile sportive, de la atletism la sporturi auto, au întregit cununa culturală a orașului.

       O notă aparte pentru trupa de dans MAGNUM TEAM, care a fost parte în mai multe spectacole (Cazarma „U”, Podul de fier ș.a.).

       Legat de dans, trebuie să menționăm spectacolul trupei M. Bejart Balett din Lausanne, care s-a bucurat de un succes eclatant.

       În general, trebuie spus că participarea timișorenilor la evenimente a fost bună și foarte bună. Acolo unde a fost rarefiată s-au găsit formule ad-hoc, cum ar fi mobilizarea studenților sau a elevilor.

       La bilanțul din 9 decembrie, cei doi raportori, Dominic Fritz și Alin Nica, n-au clipit când au spus că au avut (manifestările) peste 1.300.000 de participanți.

       Asta este ca în Caragiale, când Pristanda număra steagurile: „două la primărie”, „două la școala de fete” ș.a.m.d.

       Spre exemplu, când în Piața Unirii au fost 15-17.000 de participanți, numărătorii de „serviciu” au raportat peste 40.000. Când în Piața Libertății au fost 20.000, au raportat 45.000.

       La deschidere au fost în jur de 50.000 de participanți în toate locurile, ei au raportat peste 130.000 (alți 100.000).

       Există un sistem internațional de numărare prin densitatea pe metru pătrat, care, sigur, nu-i bine să fie aplicat, pentru că nu ies cum trebuie cifrele.

       Același sistem, adică „de dat pe gură”, a fost aplicat și la turiști. „Gura” a fost a primarului, care a spus că vom avea un milion de turiști străini în 2023.

       Românii au o vorbă: „l-a luat gura pe dinainte”.

       Acest fel de a fi este specific lui Fritz, Lațcău și, aș zice, majorității celor din USR, care au fost strecurați uneori legal, arareori, dar, cel mai des, ilegal în diverse funcții de conducere la nivelul municipal.

       Cifra corectă de participanți ar fi în jur de 850 – 900.000.

       Simion Giurcă, șeful Asociației de Promovare Turistică a Timișoarei, a pus pe masă cifrele reale. Toți vizitatorii Timișoarei, străinii și românii, care s-au cazat în Timișoara și în zonele limitrofe în 2023, au însemnat peste 800.000 de nopți de cazare. Aici intră și oamenii de afaceri și cei care au vrut să dea admiterea la facultăți și cei care au tranzitat Timișoara cu alt scop decât cel comercial.

       Nici noi, nici Institutul Național de Statistică nu putem desface aceste cifre în vizitatori pentru programele TM2023 și restul. Dar oricum, nu vor ieși niciodată 1.000.000 de turiști, nici în total și nici separat (turiști străini și turiști români). Dacă mai pui la socoteală și faptul că unii au stat 2-3 nopți de cazare, cifra scade și mai mult.

       Cu toate că prețurile la restaurantele și cafenelele din zona centrală sunt rezonabile pentru un străin cu un venit mediu, pentru români au părut exagerate în majoritatea locurilor.

       Cafeaua care are prețuri între 8 și 14 lei, fresh-urile au prețuri între 12 și 20 de lei, o apă minerală la 0,500 ml cu preț de la 8 la 12 lei sunt doar câteva exemple.

       Serviciile din industria ospitalității, deși au crescut în ultima vreme la nivelul calității, mai au destule de redresat, când e vorba de ținută și etica lucrătorilor.

       Promovarea turistică a avut un nivel mediu, iar impresiile turiștilor au fost mulțumitoare.

       Prețurile la cazare au fost acceptabile, dar prețurile la mâncarea din restaurante au crescut prea mult, comparativ cu nivelul mediu al veniturilor unui român.

       Aș semnala aici relațiile cu orașele „capitală europeană a culturii” din anul 2023 sau din ceilalți ani. Cu Veszprém (Ungaria) și Elefsina (Grecia) au fost sporadice și nesemnificative. Pur și simplu formale sau ratate (spectacolul celor de la Veszprém de la Podul de fier).

       Cu Novisad-ul și Plovdiv-ul, relații bine așezate de Simona Neumann, nu au mai avut intensitate și ritmicitate.

       Au fost multe dezechilibre între evenimentele organizate de către ONG-uri.

       Puține au avut nivel de reprezentare valorică semnificativă. Dar nu numai la ONG-uri, ci și la case mai mari au apărut improvizații și lucruri de mântuială.

       La Politehnică a fost organizat un simpozion despre science-fiction și viitor cu un actant care citise o singură carte de SF. Atunci, cei de la Asociația Foc și Pară (str. Coriolan Brediceanu nr. 2), „specialiști” în sifonarea banilor Centrului de Proiecte al Timișoarei cu proiecte care au în majoritatea cazurilor teme și expoziții ,,science-fiction”, sunt niște copilași pe lângă Politehnica.

       Cei de la Primărie, de la Centrul de Proiecte, de la Centrul de Cultură și Artă al Județului Timiș, de la Casa de Cultură a municipalității au ratat în serie colaborări cu Uniunile de creație din Timișoara, fie că s-au chemat Uniunea Scriitorilor, filiala Timișoara, fie Uniunea Artiștilor Plastici, fie Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor.

       Academia Română, filiala timișoreană, a avut constante și valoroase evenimente care au fost arondate programelor TM2023.

       Cu excepția sindicatului pensionarilor, celelalte sindicate n-au fost implicate în manifestări circumscrise în TM2023.

       Organizațiile studențești au fost foarte puțin implicate, cea de la Universitatea de Vest licărind un pic.

       Universitatea de Vest a fost de departe cel mai efervescent loc din mediul universitar și academic.

       La mare distanță a fost Universitatea ,,Politehnica”. Apoi, Universitatea de Științe ale Vieții ,,Regele Mihai I”, iar Universitatea de Medicină și Farmacie ,,Victor Babeș”, ca și inexistentă.

       Editurile timișorene, destul de firave în existența lor națională, sunt firave și în existența locală. Cartea dedicată istoriei și vieții timișorene din trecut sau din prezent a fost rară. S-au tipărit însă multe pliante, hărți turistice, albume.

       Partea de suveniruri cu Timișoara a înflorit încă din 2022, iar în 2023 a ajuns la apogeu. Un lucru foarte bun, cu un crescendo evident din 2017.

       Alte entități organizate sub formă de asociații profesionale, etnice sau de orice fel, au avut o vizibilitate redusă. Societățile de turism, existente în Timișoara sau filiale ale altora din București, Cluj-Napoca (Eximtur, condusă de o timișoreancă) nu s-au dat în vânt după TM2023.

       ANAT, asociația națională de turism, a fost alături de noi, iar Traian Bădulescu, purtătorul de cuvânt, un admirator declarat al Timișoarei, a susținut puternic organizarea la Timișoara a Conferinței Anuale, evidențiind plusurile valorice ale industriei ospitalității în orașul de pe Bega, dar și numeroase deficiențe ale operatorilor de turism din oraș (unele arătate mai sus). Și, totuși, au lipsit multe din programele TM2023. Au lipsit Phoenix, Pro Musica, Cargo, au lipsit concursuri dedicate Timișoarei, care puteau fi organizate lejer de Direcția pentru Cultură a Județului Timiș, de către Casa de Cultură a municipiului Timișoara, Centrul de Cultură și Artă al Județului Timiș, Centrul de Proiecte al Timișoarei, Bibliotecile, Asociațiile Studențești, Uniunile de Creație.

       Cum să sprijine Primăria Uniunile de Creație, când un viceprimar ca Ruben Lațcău, atunci când s-au dus cei de la Uniunea Scriitorilor din Timișoara (USR-ul, partidul, a luat sigla Uniunii Scriitorilor din România fără jenă, chit că ea putea fi protejată, chiar dacă nu avea brevet) să solicite sprijin financiar pentru Premiile Anuale pe care le acordă, au fost întâmpinați cu ,,Iar ați venit cu cerșeala”.

       Cu asemenea indivizi, te mai miri cum de-a ieșit Timișoara Capitală Europeană a culturii (e drept, atunci când s-a făcut dosarul, acest individ nu ajunsese la Timișoara și nici USR-ul nu exista).

       Cum să-ți ,„cânte în strună” Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din Timișoara, când tu, Primărie, îi dai afară din amărâtele de cămăruțe, fără o aerisire ca lumea, de la et. I, din Piața Sf. Gheorghe nr. 3?

       În memoria vizuală și auditivă a timișorenilor, dar și a netimișorenilor care au fost martori la multe evenimente din cadrul TM2023, vor rămâne și se vor arhiva imagini și sunete de referință pentru Timișoara.

       Din păcate, nici vechea administrație și nici noua administrație nu au fost în stare să construiască un Centru Cultural Multifuncțional al Timișoarei. Modern și dotat cu tehnologie de ultimă oră.

       Filarmonica „Banatul” se chinuie să funcționeze într-o clădire neadecvată pentru pretențiile timișorenilor.

       Momentul TM2023 a creat multe oportunități pe lângă care edilii Timișoarei au trecut fără să clipească.

       „Baba cu colacii” n-o să mai treacă prea devreme. Investițiile culturale majore s-au ratat cu brio, ca și celelalte, pe care administrația Fritz n-a fost în stare să le gestioneze.

       Ecourile Timișoarei – Capitală Europeană a Culturii se vor stinge treptat, iar vânzoleala politică și gargara politicienilor s-a reinstalat.

       A rămas „Corso-ul”, centrul Timișoarei, așa cum a fost și în 2020, iar pe „Proclamația de la Timișoara” trotuarele, și pe-o parte și pe alta, au întâmpinat turiștii cu denivelări, cu spărturi, cu lipsă de pavele și cu mult dezinteres.

       Timișoara a rămas același oraș iubit al românilor de pretutindeni, invidiat de toți cei care au pierdut selecția din 2016, adulat de bănățeni, frecventat, ca niciodată, de oamenii politici din guvern, vizitat foarte des de diplomați.

       Timișoara culturală a fost finanțată cum n-a fost niciodată în istoria ei.

       Sper ca în conștiința publică evenimentul să reverbereze încă mulți ani, iar politicienilor care vor veni la putere să le dea vitamine pentru imaginație și vizionarism, în așa fel încât orașul nostru să fie mereu „fruncea” în România și să fie mai vizibil și în lume.