Vineri, 17 ianuarie, ora 11, în Aula Filialei Timișoara a Academiei Române, cu ocazia Zilei Culturii Naționale, a avut loc manifestarea “Modernitate și tradiție în istoria literară”. În cadrul acestei manifestări au fost invitate mai multe personalități ale culturii și științei românești. În același cadru s-a sărbătorit și aniversarea de 80 de ani a prof. univ. doctor Alexandru Ruja, fost profesor la catedra de literatură română a Facultății de Litere, Istorie, Filosofie și Teologie a Universității de Vest.
Precizăm, de la bun început, că în corpul academic timișorean, cu toate că există personalități remarcabile la UVT, nu există decât un membru corespondent al Academiei (profesorul de geografie Petru Urdea). Dar să ne întoarcem la manifestarea propriu-zisă, manifestare croită prost de la bun început, pentru că s-a încercat în aulă prinderea a doi iepuri, unul legat de temă și al doilea, cel referitor la aniversarea profesorului Alexandru Ruja.
Mircea Dumitru, vicepreședintele Academiei Române și profesor la Universitatea din București, a ținut o conferință despre cultură și identitatea națională, în care a reușit să puncteze bine conceptele de cultură în sensul contribuției majore la formarea identității naționale. Foarte bună și interesantă a fost conferința lui Mircea Mihăieș, “La doi pași de modernism”, profesor la Facultatea de Litere și redactor-șef al revistei Orizont. M. Mihăieș s-a oprit la începutul secolului al XX-lea, punctând contribuția importantă a Virginiei Woolf, personalitate marcantă la apariția modernismului în literatură și cultură în general. Și Mircea Dumitru și Mircea Mihăieș au subliniat contribuția lui Eugen Lovinescu la ideea de modernitate și sincronizare culturală cu valorile occidentale.
Profesor universitar doctor habil Dana Percec, decan al Facultății de Litere, Istorie, Filosofie și Teologie, a prezentat un referat despre istoria literară și studiul universitar – modernitate, convergențe, diferențe.
Profesor universitar dr. habil. Marius Crișan a vorbit despre opera lui Alexandru Ruja, prezentând în mod exhaustiv rolul pe care acesta îl are și l-a avut în descrierea istorică literare a Banatului. Marius Crișan a punctat foarte bine ultimele apariții ale profesorului: Convergențe literare (Editura David Press Print) și Secțiuni critice (Editura Muzeul Literaturii Române). În notă discordantă cu toate conferințele a fost cea a lui Ovidiu Pecican, al cărei titlu „Vestul românesc și modernitatea sa într-o sinteză istorico literară’’ a fost foarte atrăgător, dar conținutul extrem de diletantist. Cu glumițe ieftine nu poți acoperi un conținut dezlânat și încropit.
Cu toate că manifestarea a avut un caracter hibrid, partea de online a fost foarte redusă ca participare (5 participanți). O manifestare care a fost pigmentată și cu două momente artistice – o recitatoare și un grup vocal – ca să fie integrată la categoria montaj literar-muzical. Cel care a condus întreaga „operațiune” culturală a fost Ioan David, pe umerii căruia a fost lăsată, în ultima vreme, organizarea de manifestări științifice și culturale ale Filialei Timișoara a Academiei Române. A lipsit dialogul dintre cei care au susținut conferințe pe marginea temei, a lipsit, așadar, spiritul viu al unei dezbateri adevărate.
Filiala din Timișoara a Academiei Române este dominată de zeci de ani de profesorii ingineri de la Politehnica din Timișoara. Rareori a existat o strădanie să se cuprindă în rândurile ei cei de la Universitatea de Vest. La această oră, Universitatea de Vest domină autoritar zona culturii și științei din Banat, dar nici după Revoluție și nici în anii din urmă, în Academie, nu au intrat, fie ca membri corespondenți, fie ca membri titulari, o serie întreagă de oameni de mare valoare.
Ar putea fi în Academia Română Silviu Cerna (economist), Ioan Talpoș (economist), Mircea Mihăieș (filolog), Anca Munteanu (psiholog), Constantin Flondor (artist plastic), Ioan Cotăescu ( fizician ), Mihail Megan (matematician). Ar fi putut fi în Academie Cornel Ungureanu (critic și istoric literar), Silviu Orăvițan (pictor), Eugen Dorcescu (scriitor), Șerban Foarță (scriitor), Hortensia Pârlog (lingvist).
Luarea lor în considerație, ar însemna împrospătarea rândurilor Academiei, dar și ridicarea prestigiului acesteia.
Filiala din Timișoara a Academiei Române este depășită de istorie, fiind cantonată într-o formulă anchilozată și deloc productivă. Cred că Dan Dubină și ceilalți membri ai filialei ar trebui să se străduiască mai mult și să primească în rândurile Academiei cel puțin o parte din cei pe care i-am menționat mai sus. Sunt valori intelectuale foarte mari, care ar trebui să nu aștepte vârsta de 80 de ani, ca după aceea să se invoce atingerea acetui prag ca motiv de respingere. Nu criteriul de vârstă ar trebui să fie dominant, ci criteriul de valoare. Ori valoare înseamnă neîngrădirea în granițe artificiale.
Filiala din Timișoara a Academiei Române trebuie să se îndepărteze de aerul provincial care a intrat pe ușa principală a clădirii, iar manifestările pe care le organizează trebuie să fie interesante ca și conținut, dar și cuceritoare, dinamice, ieșind din haina unui didacticism obositor, atrăgând prin forța ideilor tot mai mulți intelectuali din Timișoara și din toate județele Banatului, în așa fel că Aula să fie mereu plină.
