Din minunățiile munților Bucegi (I)

Situați în extremitatea estică a Carpaților Meridionali, întinși pe o suprafață de aproximativ 300 km pătrați, munții Bucegi ascund unele dintre cele mai spectaculoase locuri din România.

Mărginiţi la est de Valea Prahovei, la vest de Culoarul Bran şi Valea Ialomiţei, la nord având depresiunea Bârsei, iar la sud Subcarpații de Curbură, Bucegii se regăsesc în literatură, de fapt, în lucrările de specialitate geografică, de biologie, cele despre drumeție și turism, scrieri literare, prima carte, cea care a deschis seria volumelor despre acești spectaculoși munți, fiind „În Bucegi”, de Nestor Urechia, prima dată publicat în anul 1906, în limba franceză, iar un an mai târziu și-n limba română, apoi, de același autor, „Robinsonii Bucegilor”, o carte care a primit premiul Academiei Române în anul 1916.

Bucegii turistici sunt un dar pe care Dumnezeu l-a hărăzit regatului dacilor, iar mai târziu, acest dar a fost reînnoit, venind din partea poetei Carmen Silva pentru Regatul României. În Bucegi a decis Regele Carol I să ridice minunatul Castel Peleș, pentru că, la mănăstirea ctitorită de Mihai Cantacuzino din Sinaia, suveranul care a adus independența României, iar mai târziu a transformat această țară în Regat, urmând tradiția acestor locuri, obișnuia să-și petreacă lunile de vară, luni hotărâtoare, se pare, pentru ca prin Bucegi să apară un nou drum între Țara Românească și Transilvania alături de cele două care existau până atunci, singurele circulate, pe la Bran și pe la Bratocea, mai târziu apărând aici o întreagă salbă de sate și orașe.

Etimologia numelui „Bucegi” este încă necunoscută, sau nu este exact cunoscută, mai bine zis. Filologii încă-și dispută proveniența acestui cuvânt și au în atenție permanent că, „buceagul“ sau „bugeacul“ ar putea fi izvorul denumirii, un cuvânt care desemnează în limbajul oamenilor de la munte atât muşchiul din pădure cât şi pustiul sau jnepenii. Varianta arhaică a numelui „Bucegi“ este „Buceci“, denumire folosită şi astăzi de bătrânii de la munte, și despre care lingviştii spun că provine din „huceag“, „buceag“ sau „bugeac“. Este un cuvânt prea puțin lămurit pentru că desemnează, deopotrivă covorul de muşchi verde şi moale al pădurii, un păduriş des și jos sau chiar pământul pustiu, lipsit de păduri, doar cu buruieni şi ierbărie. Chiar şi tufele joase de jnepeni, numite şi buceag, poate că au dat numele Bucegilor.

Oricum, cercetările nu au lămurit exact cum stă situația legată de etimologia acestui cuvânt, „Bucegi”, iar originea numelui nu poate fi găsită nici în limbile vecine.

În materialul de aici, ne vom opri, pentru început, la câteva dintre obiectivele de vizitat din Munții Bucegi și vom efectua o călătorie, de la Sinaia, în județul vecin, Dâmbovița, acolo unde vom zăbovi asupra lacului Scropoasa și cascadei „Șapte Izvoare”, fără a uita să amintim câte ceva de Cheile care se află în calea acestor două obiective turistice, Cheile Zănoagei și Cheile Orzei.

Pornim spre aceste obiective pe drumul cunoscut cu numele „Trans-Bucegi”, care se desprinde din Drumul Judeţean DN71 (face legătura între Sinaia şi Târgovişte), un drum care, în vechime, atunci când s-a ridicat Crucea de pe Caraiman, era folosit pentru a se transporta, cu carele cu boi, o parte din fierul cu care se ridica acest monument măreț. Timp de o săptămână, carele încărcate cu fier ajungeau la locul unde se ridica monumentul, pornind din Gara Sinaia.  

Cu trecerea anilor, acest drum s-a dezvoltat și a ajuns un drum forestier, un drum pietruit, dar care, în urmă cu mai bine de un deceniu a fost asfaltat.

Prima oprire pe acest drum este numitul loc „Belvedere” situat la cota 1500 metri, unde, în partea estică, poate fi admirat tot lanţul muntos al munţilor Baiului, cabana Piscul Câinelui, amplasată în masivul care îi poartă numele şi, spre sud, toată zona submontană a judeţului Dâmboviţa, care are cea mai mare suprafaţă din Parcul Natural Bucegi, parc înfiinţat în anul 2007.

Continuăm drumul și ne îndreptăm spre primul obiectiv turistic pe care dorim să-l prezentăm aici, Cascada „Șapte Izvoare”. O variantă de a ajunge aici este, după ce am parcurs cu mașina un timp lung pe DN71, intrăm pe un drum forestier, pe care-l parcurgem parțial cu mașina și parțial pe jos (aproximativ 3 km). Ultima parte a drumului, aproximativ 40 minute, suntem nevoiți să-l parcurgem la pas, drumul fiind închis circulației auto, pentru că, cu timpul, zona s-a „manelizat”, pe aici venind foarte mulți turiști cu mașini scumpe, care opreau pentru grătare, în urma lor rămânând foarte multă mizerie. În astfel de situații, cei care îngrijesc de Parcul Național Bucegi au interzis mașinile și nu mai permit ca turistul să circule pe patru roți, ci pe picioare, cu un rucsac în spate. Cei prinși cu mașini pe această porțiune sunt amendați de Jandarmeria Montană cu sume cuprinse între 5.000 și 20.000 lei.

Cascada „Șapte Izvoare” este de o frumusețe rară, izvoarele formând mai multe cascade, în trepte, ce se scurg printre vegetația verde, împrăștiind în jur un aer răcoros și ionizat. Aflată într-un loc retras și pitoresc, la altitudinea de 1.300 de metri, cascadei „Șapte Izvoare”, unul din locurile misterioase ale Bucegilor, îi sunt atribuite calități magice, apele care curg aici și, despre care se spune că țâșnesc dintr-un lac subteran infinit, ce nu a secat vreodată, sunt considerate sacre.

Referitor la aceste ape s-a creat o adevărată mitologie, existând povești care susțin că ele ar proveni din „izvoarele sacre ale lui Zalmoxe”, localizate chiar pe locul cascadei celor „Șapte Izvoare”, însă, momentan, nu există vreo dovadă concretă cu privire la folosirea cascadei celor „Șapte Izvoare” ca loc iniţiatic sau curativ de către daci, nefiind dovedit faptul că această cascadă a celor „Șapte Izvoare” ar fi existat pe vremea dacilor.

Trecând peste partea mitologică a acestui obiectiv turistic din Bucegi, el rămâne un loc mirific, cu apă curată şi o minune a naturii care este deschisă drumeţiilor pe munte.

Revenind la partea mitologică a acestui loc, de amintit că, cele „Șapte Izvoare” este creditată ca având cea mai pură apă din lume și, mai mult decât atât, existând şi câteva teorii în legătură cu acest fenomen. Studii microbiologice asupra apei de la Cascada cele „Șapte Izvoare” au fost efectuate încă din perioada interbelică. Primele teste au fost realizate în 1927, urmând ca acestea să fie reluate în 1930 şi 1935.  

În vremurile totalitare de după cel de-al doilea război mondial, mai mulţi specialişti care s-au ocupat de cascadă, printre care Grigore Marinescu sau Gheorghe Murceanu, reputat geolog, dar şi consilier la Ministerul Minelor, Petrolului şi Geologiei până în anul 1970, susțineau la acea vreme că apa care izvorăşte din această cascadă ar fi cea mai pură din lume, fiind fără azotiţi şi azotaţi.

Concluziile lor au fost confirmate în aceeaşi perioadă de specialiști francezi, care au primit la rândul lor mostre de la „Șapte Izvoare”. Între anii 1981 şi 1982 au fost efectuate şi alte studii în zonă, fără a se cunoaşte însă oficial tema studiilor şi nici rezultatele. Alte determinări au fost făcute după 1990 de institute din Germania sau Franţa, precum „Fresenius” sau „Larex”, care-au stabilit că apa din munţii Bucegi are parametrii optimi de puritate, însă nu s-a precizat şi că ar fi apa cea mai pură din lume, acest aspect urmând a fi cercetat în continuare fără să fie confirmat sau infirmat oficial.

Referitor la puritatea apei există două teorii: şuvoiul de apă trece printr-un câmp magnetic, anomalii de acest fel fiind descoperite în zonă, sau străbate un zăcământ de argint care purifică.

Un alt traseu de parcurs până la Cascada „Șapte Izvoare” ar fi cel care pornește de la Camping Zănoaga din județul Dâmbovița și trece prin Cheile Zănoagei, aceste Chei putând fi zărite și parcurgând acea parte a traseului pe picioare, traseu despre care am scris mai sus.

De la Cascada celor „Șapte Izvoare”, după câțiva pași, se ajunge la un alt obiectiv turistic, Lacul Scropoasa. Pentru a ajunge aici de la obiectivul anterior, am traversat un pod de lemn și am croit-o în direcția opusă, astfel încât am ocolit lacul pe partea dreaptă a acestuia, mergând prin pădure, până spre celălalt capăt al său, de unde am admirat capătul Cheilor Orzei.

Lacul Scropoasa este situat pe valea râului Ialomița, între Cheile Zanoagei la nord si Cheile Orzei la sud, este un lac de baraj artificial construit în anul 1929 în scopuri hidroenergetice, situat la altitudinea de 1.197 de metri, are adâncimea maximă de 15 metri şi ocupă o suprafață de 5,7 hectare.

Lacul Scropoasa se întinde între localitățile Scropoasa și Dobrești, pe o lungime de 2,5 kilometri și alimentează hidrocentrala de la Dobrești.

Lacul Scropoasa este unul dintre locurile pline de magie din Munții Bucegi. Apa lacului are culoarea smaraldului, iar zona superbă din jur face ca acest loc să fie incredibil de frumos.

Una dintre comorile României ce încântă prin peisajul său pitoresc, cu apele cristaline și diversitatea biologică, Lacul Scropoasa reprezintă un refugiu ideal pentru turiștii care doresc să se conecteze cu natura și să exploreze frumusețea Munților Bucegi, oferind o experiență memorabilă, fiecare turist având posibilitatea, odată ajuns aici, să descopere cu proprii ochi de ce este considerat unul dintre cele mai frumoase lacuri din România.

În partea a doua a acestui material, vom prezenta alte obiective turistice din Munții Bucegi, un alt lac, legat de Scropoasa fiind cel cunoscut cu numele Bolboci.