Teatrul Național din Timișoara propune publicului o nouă premieră. Este vorba despre una din piesele care ocupă un loc aparte în dramaturgia marelui creator al teatrului absurdului Eugène Ionesco, „Victimele datoriei”.
„Victimele datoriei” este inspirată de nuvela „O victimă a datoriei”, cea mai scurtă dintre nuvelele volumului „La photo du colonel”, una dintre lucrările reprezentative pentru simbolistica numelor personajelor ionesciene, scrisă în anul 1952.
Despre această piesă aflăm că este una autobiografică, din conversaţiile pe care pictorul Fernando Arrabal le-a avut cu Ionesco în ultimul an de viaţă al dramaturgului. Din aceste conversații se reține un dialog în care se precizează că „«Victimele datoriei» este singura piesă considerată de autor autobiografică şi cea mai bună”, aceasta confirmând importanţa covârşitoare pe care a avut-o elementul biografic nu numai în opera memorialistică, dar şi în cea nuvelistică, romanescă, dramatică şi cinematografică.
Premiera spectacolului de la „naționalul” timișorean, „Victimele datoriei”, traducerea Vlad Russo și Vlad Zografi, de joi, 25 aprilie, de la ora 19, din Sala Mare, propune publicului o incursiune în subconștient, însă, nu pe filiera Freud, și nici pe filiera Jung, ci, poate surprinzător, pe cea a lui Eugène Ionesco.
Personajele acestei „pseudo-drame” sunt: Choubert, Madeleine, Poliţistul, Nicolas d’Eu, Doamna şi Mallot cu un „t”, iar acţiunea se petrece într-un „interior mic-burghez”. Spectacolul este o tragi-comedie ce poartă amprenta regizorală a lui Radu Iacoban, tragi-comedie „construită ca un joc de oglinzi care, pendulând între vizibil și invizibil, între concret și inefabil, își urmărește eroul – un om obișnuit, aparent fără identitate, (…) pe un drum bizar, comic și tragic, pe care se vede silit să îl parcurgă, în căutarea rădăcinilor răului, în ciuda (sau poate din cauza) placidității care îl supune regulilor, fără discernământ. Parcurge acest traseu, victimă, în fond, a propriilor teorii despre teatru, împins, ghidat, provocat de niște personaje la fel de caleidoscopice…”.
În piesa „Victimele datoriei”, dramaturgul este interesat de felul în care relaţionează soţii între ei, cum se raportează individul la persoanele care reprezintă autoritatea şi întrepătrunderea realităţii cu visul, duse până la indistincţie. De asemenea, piesa este interesantă sub aspectul autobiografismului, al existenţei răului în lume, al explorării inconştientului, şi nu în ultimul rând al modului în care dramaturgul român de expresie franceză îşi numea personajele.
În privința raportului dintre comic și tragic, Eugène Ionesco scria în volumul său „Note și contra-note”, referindu-se la această piesă, următoarele: „Am încercat în «Victimele datoriei» să înec comicul în tragic (invers ca în «Scaunele»), să opun comicul și tragicul spre a le reuni într-o sinteză teatrală nouă. Dar nu e o sinteză veritabilă, căci cele două elemente nu se contopesc unul într-altul, ele coexistă, se resping unul pe altul în permanență; se scot în relief unul pe celălalt; se critică, se neagă reciproc, putând constitui astfel, mulțumită acestei opoziții, un echilibru dinamic, o tensiune”.
Premiera piesei a avut loc în februarie 1953, în Franța, la Théâtre du Quartier Latin, a fost reluată în 1954, la Théâtre du Babylone, în 1959 la Studio de Champs Élysées și în 1965 la Théâtre de Poche-Montparnasse, apoi, o altă premieră a piesei având loc în Elveția, Zürich, la Theater am Neumarkt, în octombrie 1968.
Născut în noiembrie 1909, în Slatina, scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze, Eugène Ionesco duce în dramaturgia sa o răfuială disperată și exasperată cu tot ceea ce consideră că-l apasă pe om, cu tot ceea ce se constituie în fatalitate și se opune năzuințelor lui legitime de a fi, de a exista ca libertate, în echilibru stabil, în bucurie. În creația sa, marele dramaturg pornește de la ideea existenței în lume a unui rău, înscris în condiția umană și se zbate să-l depisteze oriunde ar fi, în conștiință, în viața socială (forțele politice abrutizante și privative de libertate), în acțiunea erozivă a timpului (moartea).
În creația ionesciană, piesa „Victimele datoriei” este considerată că încheie seria pieselor din prima perioadă a creației marelui dramaturg român de limbă franceză („Cântăreața cheală”, „Jacques sau supunerea”, „Lecția”, „Scaunele”) și anunță ciclul pieselor din a doua perioadă, de un mai pronunțat și mai transparent mesaj, în care denunțarea răului social se realizează mai pregnant, mai direct („Rinocerii”, „Setea și foamea”, „Ucigaș fără simbrie”, „Pietonul văzduhului”, „Regele moare”).
În piesa de pe scena Teatrului Național din Timișoara, rolurile personajelor ionesciene sunt interpretate de Matei Chioariu, considerat unul dintre cei mai reprezentativi actori ai „naționalului” timișorean, de reputații actori Claudia Ieremia, Marin Lupanciuc, Ion Rizea și Iuliana Crăescu. Scenografia și visuals-urile sunt semnate de Tudor Prodan.
Biletele pentru premiera piesei „Victimele datoriei” pot fi achiziționate de pe site-ul www.tntm.ro și fizic, la Agenția de bilete Mărășești, str. Mărășești nr. 2, orar marți – duminică, orele 11-19. Joi, 30 mai 2024, piesa „Victimele datoriei” de Eugène Ionesco va avea o nouă reprezentație în Sala Mare a Teatrului Național din Timișoara, de la ora 19.