Marele economist Friedrich Hayek, laureat al premiului Nobel, și-a dedicat întreaga sa viață demonstrării ideii că ordinea spontană a pieței este superioară planificării centrale a economiei. În cartea sa întitulată: The Fatal Conceit: The Errors of Socialism (1988), el precizează că nu este vorba despre o părere, ci despre un „fapt uluitor”.
Lucrarea este consacrată explicării motivelor pentru care, deși este ușor de observat și de înțeles, foarte mulți oameni nu cred că ordinea spontană a pieței este superioară planificării centralizate. După 1988, când a fost publicată cartea, s-a produs totuși o schimbare. Căderea comunismului în chiar anul următor a evidențiat clar pericolul constituit de faptul că un număr mic de oameni iau decizii economice (stabilesc ce, cât, cum și pentru cine să se producă), pe care le impun apoi societății, făcându-i pe adepții planificării centralizate să tacă – cel puțin o vreme.
Prăbușirea comunismului nu împiedică totuși o mare parte a populației României să creadă că domeniile „importante” ale vieții economice și sociale trebuie organizate și administrate de stat. Oamenii acceptă acum că piața este necesară în anumite sectoare, însă consideră că domeniile principale ale vieții economice și sociale, cum ar fi sănătatea, cultura, educația, asigurările, energia și, într-o anumită măsură, chiar mas media, trebuie să rămână de stat. Schimbarea mentalității formate prin îndelungata propagandă comunistă este, deci, foarte dificilă.
Se poate chiar inversa afirmația lui Hayek și spune că „faptul uluitor” este că majoritatea populației preferă etatismul și planificarea în toate domeniile importante ale vieții economice și sociale. Iar acesta nu doar în România postcomunistă, ceea ce este oarecum explicabil. În UE, de exemplu, numeroși politicieni, oameni de afaceri și comentatori susțin că este necesară armonizarea la nivel european a normelor și reglementărilor economice, a sistemelor de asigurări sociale, a politicilor industriale ș.a.m.d.
Adepții uniformizării și centralizării își imaginează un „teren de joc plat” (celebra expresie englezească level playing field), unde toate deosebirile sunt atenuate, iar concurența este „echitabilă”. Ei își imaginează o lume în care toți se bucură de binefacerile concurenței, fără să depună însă eforturile pe care aceasta le cere. Inutil de spus că o asemenea lume nu există și nu poate exista.
Performanțele economiei de piață sunt determinate de doi factori. Primul rezidă în faptul că descentralizarea deciziilor rezolvă în mare măsură „problema cunoașterii” (knowledge problem), pe care Hayek o descrie pe larg în lucrarea sa fundamentală „Utilizarea cunoașterii în societate” (în vol.: Individualism și ordine economică, Iași, 2014).
În sistemele de guvernare autocrate, deciziile șefului suprem sau ale acoliților săi se bazează pe cunoștințele deținute exclusiv de factorii de decizie de la vârf. Într-un sistem descentralizat sau chiar atomizat, cum este economia de piață liberă, deciziile individuale se bazează pe toate cunoștințele relevante, ce există în mintea tuturor persoanelor interesate, care pot fi de ordinul milioanelor. Cele două moduri de adoptare a deciziilor nu pot fi comparate în nici un mod! Deciziile descentralizate, luate de milioane de oameni, utilizează mai multe informații pertinente decât deciziile centralizate. Ca urmare, la scara societății, există mai puține erori.
Al doilea factor este constituit de faptul că sistemul economic bazat pe piață conține un element inestimabil, și anume un proces de corectare a erorilor. Acesta este, în esență, un proces de selecție naturală, creat de libertatea de alegere. Ca urmare a concurenței, care domnește în economia de piață, erorile sunt repede depistate și eliminate, iar soluțiile viabile sunt scoase la lumina zilei. Fără concurență, nu există nici un alt mijloc de descoperire rapidă a erorilor inevitabile, produse de „ignoranța noastră ireductibilă” (Hayek). Procesul de selecție naturală se află peste tot unde există viață și nu are nevoie de level playing field. Dimpotrivă, el funcționează cu atât mai bine, cu cât există mai multă diversitate.
Deciziile luate de un mic număr de oameni și impuse majorității populației sunt de natură complet diferită. Șeful unei familii, al unei întreprinderi sau al statului utilizează inevitabil mai puține informații decât cele pe care le au oamenii din grupul pe care îl conduce. Însă, dacă grupul este mic (familie, trib, întreprindere etc.), conducătorul poate avea acces la relativ mai multe informații pertinente decât ansamblul grupului. În plus, cu cât grupul este mai mic, cu atât în cadrul populației respective există mai multe grupuri și deci, mai multă concurență între ele. De aceea, economia în ansamblu funcționează foarte bine pe baza unor structuri autocratice (familii, echipe, întreprinderi etc.), cât timp aceste unități elementare se află în concurență unele cu altele (fără a mai vorbi de proprietatea privată, care constituie o motivație foarte puternică și care nu există în sfera publică). Dimpotrivă, cu cât unitățile create printr-o organizare centralizată a economiei sunt mai mari, cu atât posibilitatea de a utiliza informațiile pertinente și concurența loială pentru a asigura o funcționare corectă a sistemului economic în ansamblu este mai mică. Erorile se acumulează – până la prăbușirea finală, ca în cazul comunismului.
Cu toate acestea, ideile liberale sunt împărtășite de puține persoane, iar aceasta nu doar în România postcomunistă, unde sondajele de opinie arată că nostalgia după trecutul comunist este împărtășită de o mare parte a populației (48,1% dintre cei chestionați într-un sondaj de opinie realizat de INSCOP în luna noiembrie 2023). Explicația pe care Hayek o dă acestui alt „fapt uluitor” este că valorile morale, care susțin ordinea spontană a pieței (individualism, proprietate privată, libertate, responsabilitate, respectarea cuvântului dat, respectarea contractelor), sunt în contradicție cu valorile morale ale micului trib primitiv, în care s-a format psihologia oamenilor pe parcursul a mii și mii de ani, și anume solidaritatea și altruismul. Însă, încercarea de a impune prin stat valorile vieții în grup mic la scara marii societăți distruge valorile respective. De aceea, cei mai mulți oameni nu doar că nu înțeleg de unde le vine prosperitatea, ci ajung chiar să deteste valorile morale ale economiei de piață pe care se bazează bunăstarea lor și a altora.
În literatură, există diverse explicații ale acestui „fapt uluitor”. Prima se bazează pe analiza lui Hayek din cartea amintită și din alte lucrări ale sale: credința că deciziile politice pot înlocui deciziile individuale și că există soluții formale și centralizate la toate problemele sociale. A doua evidențiază modul de funcționare a sistemului politic democratic: este nevoie de un anumit timp pentru ca deciziile politice să-și producă toate efectele, iar opinia publică nu face, de regulă, legătura dintre deciziile greșite luate în trecut și rezultatele lor dezastruoase din prezent. În fine, se subliniază că modul de guvernare cel mai des întâlnit este autoritarismul. Istoria, fără a mai vorbi de preistorie, este plină de exemple de civilizații bazate pe un sistem de guvernare în care puterea absolută este deținută de un autocrat. Exemple de societăți libere sunt foarte rare și, pentru unii autori, pe cale de dispariție. Nu este, deci, surprinzător că majoritatea oamenilor se tem de libertate, de democrație și de responsabilitatea pe care acestea o incumbă.
Există totuși două forțe care acționează în favoarea societății libere. Una este „faptul uluitor” (însă adesea necunoscut) că societatea liberă este mai eficace decât despotismul, iar aceasta nu doar în domeniul economic. Procesul de selecție naturală acționează pe termen lung în favoarea sa în toate sferele vieții sociale. A doua forță este educația: libertatea atrage inter alia prin rezultatele sale! De aceea, majoritatea persoanelor confruntate cu „faptul uluitor” că ordinea spontană este superioară organizării deliberate sunt dispuse să-și schimbe părerile. Dacă nu au făcut-o încă, este pentru că nu au reflectat cu adevărat asupra subiectului. Prin informare și educare, se poate accelera, deci, procesul de selecție naturală, care acționează în favoarea economiei de piață, libertății și prosperității.
