Deși s-a zvonit că înmormântarea liderului „Phoenix”, Nicu Covaci, va avea loc joi, 8 august, aceasta s-a produs mai devreme cu o zi. Miercuri, 7 august, după ce s-a încheiat pelerinajul la catafalcul artistului, prietenii și familia au decis să-l înhumeze la ora 18, într-un cadru intim, ferit de ochii publicului larg, în Cimitirul Eroilor din Timișoara.
Ceremonia funerară a fost oficiată de părintele mitropolit Ioan Selejan, momentul solemn reunind un cerc restrâns de persoane, care au venit să își ia un ultim rămas bun de la omul care a lăsat o amprentă de neșters în muzica românească.
Timp de două zile, înainte de ultimul drum, sicriul cu trupul neînsuflețit al lui Nicolae Covaci a fost depus la Filarmonica „Banatul” din Timișoara, la căpătâiul lui peregrinând, pentru a-și lua rămas bun, prietenii, apropiații și fanii marelui artist, în cursul zilei de marți, 6 august 2024, trupa „Phoenix” susținând un moment artistic la Filarmonică, în memoria liderului ei, acest moment fiind o celebrare a vieții și operei sale, reamintind tuturor de impactul profund pe care Nicu Covaci l-a avut asupra muzicii și culturii din România.

Un alt moment deosebit de emoționant a avut loc la căpătâiul artistului, miercuri, 7 august, în a doua zi de omagii, atunci când, purtătoarea de seamă a doinei românești, a „horilor în grumaz”, moroșanca Maria Casandra Hausi, a îndeplinit una dintre dorințele artistului, Nicu Covaci exprimându-și, în timpul vieții, dorința ca ucenica școlii înalte de muzică din Cluj și laureată a Marelui Premiu și a Trofeului „Maria Tănase”, Maria Hausi, să interpreteze la înmormântarea sa piesa „Cocoșii negri”, piesă culeasă de formația „Phoenix” din folclorul bănățean.
Interpretarea acestei piese a fost făcută de Maria Casandra Hausi într-un mod care a emoționat și a fascinat auzul, vocea artistei fiind plină de semnificații.
Sigur, marele artist bănățean nu a fost uitat nici la București, la o zi după ce a fost anunțat decesul său, în capitala administrativă a României fiind organizat în memoria sa un Marș Auto la care au participat motocicliști, peste 100 de motoare fiind turate în amintirea lui Nici Covaci. De remarcat că, în timpul acestui Marș, pe cer pare a fi, formată din nori albi, figura unei păsări, poate chiar Pasărea Phoenix (foto).

Și la Timișoara, marți, 6 august, marelui artist i-a fost adus un omagiu printr-un Marș Auto, peste 250 de motocicliști organizând o paradă în cadrul căreia au traversat Timișoara și s-au oprit la Filarmonică pentru a-și lua rămas bun de la fondatorul și liderul „Phoenix”, Nicu Covaci iubind deopotrivă, atât muzica, cât și sportul, motoarele.

De-a lungul vieții lui pământești, Nicu Covaci a fost nu doar un muzician talentat, ci și un simbol al rezistenței culturale și al libertății artistice, în coordonarea sa formația „Phoenix” devenind una dintre cele mai influente trupe din România, fiind cunoscută pentru fuziunea sa inovatoare de rock și elemente tradiționale românești. Piesele componenților formației „Phoenix” au fost mai mult decât simple melodii, au fost manifestări ale identității naționale și ale dorinței de libertate într-o perioadă de constrângeri politice și sociale, aproape toate având, fiecare, câte un mesaj precis.
În momentele de pelerinaj la sicriul cu trupul neînsuflețit al lui Nicolae Covaci depus la Filarmonica „Banatul”, mulți artiști și admiratori ai marelui artist și-au exprimat regretul pentru decesul marelui artist, dar și respectul pentru contribuția sa inestimabilă la muzica românească, mărturiile lor subliniind nu doar talentul său excepțional, ci și curajul și determinarea cu care a înfruntat vremurile dificile, menținând viu spiritul culturii din România.
O altă dorință pe care artistul a exprimat-o în timpul vieții membrilor trupei „Phoenix” a fost ca ei să continue proiectul muzical și să păstreze cântecele vii în inimile fanilor, acest testament spiritual fiind dezvăluit publicului de către membrii formației, care au promis să ducă mai departe moștenirea artistică a liderului lor. Așadar, membrii rămași ai trupei „Phoenix” au făcut un angajament public pentru a continua să performeze și să creeze muzică, respectând dorința liderului lor și au promis să păstreze vie flacăra „Phoenix”, aducând în fața publicului noi interpretări ale pieselor clasice, precum și creații noi care să reflecte spiritul inovator al lui Nicu Covaci.
Marele artist bănățean Nicolae Covaci a trecut la cele veșnice în 2 august, la Spitalul Județean din Timișoara, unde era internat de mai mult timp, după ce starea sa de sănătate s-a agravat. În primăvara acestui an, artistul a fost supus unei intervenții chirurgicale complicate pentru extirparea unei tumori pe creier.
Nicolae Covaci s-a născut în 19 aprilie 1947 la Timișoara, a fost compozitor, cântăreț, chitarist, pictor, grafician, fondator și lider al formației „Phoenix”. În copilărie, îndemnat de mama sa, a luat lecții de muzică și limbi moderne, iar mai târziu a practicat canotaj, înot karate, box și atletism și a îndrăgit motoarele.
În 1961, alături de Bela Kamicsa, Nicu Covaci a înființat, în cadrul brigăzii artistice de elevi de la Școala Gimnazială nr. 2 din Timișoara, formația „Sfinții”, trupă care a debutat în 1962, iar în anul 1965, pentru că denumirea a deranjat regimul comunist ateu, numele a fost schimbat în „Phoenix”.
Nicu Covaci și-a intitulat prima compoziție muzicală proprie „Știu că mă iubești și tu”, înregistrată la radio în 1964, din anul următor datând alte două înregistrări, „Bun e vinul ghiurghiuliu” și „Pădure, pădure”, care au fost primele melodii din rockul românesc inspirate din folclor.
Legendara formație „Phoenix” a hrănit spiritual generații după generații, atât în România, cât și în afara acesteia, a lansat muzicieni care cu timpul au devenit renumiți. Componenții acestei trupe aveau să abordeze de-a lungul timpului numeroase sub-genuri ale rock-ului, traseul stilistic al trupei pornind de la muzica beat, rock psihedelic, hard rock, ajungând la etno – rock. Piese celebre au fost și încă sunt fredonate de generații întregi, astfel că, „Vremuri”, „Fată Verde”, „Andrii Popa”, „Strunga”, „Canarul”, „Mugur de fluier”, „Mica țiganiadă”, „Nunta”, rămân veșnic capodopere în patrimoniul muzical al României și vor scrie mai departe istoria acestei legendare trupe timișorene.
Acum, după ce liderul acestei formații, Nicolae Covaci, a trecut la veșnicie, lipsa sa este resimțită oarecum de fiecare fan, însă această lipsă a prezenței sale materiale va fi umplută de moștenirea sa spirituală, care va dăinui prin muzica trupei „Phoenix” și prin amintirile celor care l-au cunoscut și l-au admirat.
„Fă-te-n laturi măi creștine măi/Dacă vrei să treci cu bine măi/Să rămâi cu viața-n tine măi” transmit versurile unui cântec celebru interpretat de „Phoenix”, iar acestea inspiră acum, când Nicu Covaci a trecut în lumea spiritelor, amintirea unui creștin care și-a depus întreaga sa ființă pentru păstrarea acelei fărâme de bine pentru națiunea română, acelei fărâme care, da, a oferit și va oferi identitate distinctă acestei națiuni în rândul celorlalte națiuni lăsate de Dumnezeu pe acest pământ, Nicu Covaci rămânând în amintirea posterității, a tuturor celor care l-au cunoscut și i-au dus sau îi vor duce peste generații faima de haiduc în slujba României, un Nemuritor aflat mereu la datorie pentru propășirea spirituală a României, țara în care s-a născut, i-a cunoscut vicisitudinile și, atunci când regimul l-a alungat peste hotare a știut cu multă dexteritate să organizeze renașterea „Phoenix” și să revină, după ce revolta populară a alungat de la putere ateul regim comunist, mai puternic și cu mai multă dorință de a îndrepta ceea ce a fost stricat în țară de acel regim.
Formaţia „Phoenix” va scoate un nou album, iar una dintre melodiile noi de pe acest album va fi dedicată lui Nicu Covaci, „Nemuritorul”.
Fie să renască!
