Geografia literară a României – Balcaniada lui Ioan Cărmăzan

Balcaniada e ultimul volum al lui Ioan Cărmăzan. După ce a scris cărţi despre Bocşa, după ce l-a tradus pe Danilo Kiş, după ce a fost ani în şir prieten cu Fănuş Neagu, după ce a făcut filme după prozele lui Fănuş, Ioan Cărmăzan scrie din nou despre lumea Balcanilor.

Cartea lui Ioan-Pavel Azap, Oamenii de pământ ai lui Ioan Cărmăzan rămâne, după ani, o carte care trebuie recitită şi pentru sublinierile sale („Chiar dacă nu a fost primit cu aplauze unanime, Ţapinarii a reprezentat un eveniment al acelor ani. Din fericire şi azi, la peste trei decenii de la premieră, filmul îşi dovedeşte valabilitatea şi viabilitatea”) şi pentru trimiterile la colaborarea lui Cărmăzan cu Fănuş Neagu: „Lişca reprezintă prima colaborare Fănuş Neagu – Cărmăzan. Prin Casa din vis, pe un scenariu de Fănuş Neagu” şi pentru afirmaţiile regizorului: „Cinematograful e vechi şi trebuie reinventat” şi pentru maeştrii săi: „Dar cel mai tare m-a inluenţat Pintilie. De fapt, Pintilie este şi motorul ultimelor mele filme, poate sunt şi influenţat de răutatea lui”.

Acestea ar fi filmele – cele de demult: „Al patrulea stol” (1979) – regizor asistent; „Țapinarii” (1982); „Lișca” (1984); „Sania albastră” (1987); „Casa din vis” (1992); „Raport despre starea națiunii” (2002); „Lotus” (2003); „Margo” (2006); „O secundă de viață” (2009); „Oul de cuc” (2010); „Întoarcerea magilor” (2016).

Amintim şi: ‘„Mica ţiganiadă” (1998), ”Roşu, galben şi albastru” (2003), ”Cine-roman” (2002). „Îngeri deghizaţi” (2023) (text pentru film, teatru, sau proză pur şi simplu). Pentru început, personaje sunt Ionuţ Ionescu, doctor psihiatru şi Laura Ionescu moderator TV, rubrica Camera mărturisirilor. Pe lângă ei, apar Fernand (Fernand trăieşte în Valahia, acel ţinut uitat de lume şi de Dumnezeu; acolo, orgoliul oamenilor creşte, se întrupează în jeturi de iluzii ca într-o tulumbă ce ţine loc de scară, pe care, osândiţi la uitare, muritori îndârjiţi urcă la Dumnezeu cerşind îndurare), Grida, Igor, omul câine, Saveta. Cine sunt îngerii degizaţi? Străinul, spune naratorul, e un înger deghizat. De unde vin străinii? De unde Îngerii?

E greu să-l convingi pe cititorul obişnuit că aventura literară a lui Ioan Cărmăzan nu ţine de un hobby, de un fel de înnobilare a divertismentului a profesorului de regie, prea obosit de năvala, de obtuzitatea, de agresivitatea criticilor de film. Şi e greu să-l convingi pe istoricul literar că eminentul profesor nu este şi un prozator profesionist, corect cititor al discursurilor „lumii de jos”. Un ins care ştie, care înţelege, care poate convorbi cu această lume. Dacă scriam în 1980, in prefaţa de la volumul Leul albastru, că formula cea mai apropiată de eforturile