În România, primăvara a fost întâmpinată cu Ziua Mărțișorului, 1 Martie

Primăvara, întreaga natură revine la viață, iar pentru a marca începutul unui nou ciclu de viață, în România există o tradiție aparte, numită „Mărțișor”.

Despre originile Mărțișorului, cunoaștem că, acestea se află în lumea daco-romană, când, în calendarul lumii de atunci, din vremurile antichității, ziua de 1 Martie, era considerată începutul Anului Nou, sărbătoarea venirii primăverii. Pe meleagurile României, Mărțișorul este o tradiție veche, de peste 8000 de ani, locuitorii străvechi ai spațiului carpato-danubiano-pontic-nistrean considerând că simbolurile primăverii se făceau iarna și se purtau începând cu 1 Martie, mărțișoarele fiind în acele vremuri pietricele albe și roșii, înșirate pe o sfoară și purtate la gât. Culoarea roșie, dată de foc, sânge și soare, a fost atribuită vieții, deci femeilor. Albul, pe de altă parte, conferit de limpezimea apei, albul norilor, era specific înțelepciunii oamenilor. De altfel, cordonul Mărțișorului exprimă împletirea inseparabilă a celor doi principii ca o mișcare permanentă a materiei. Semnifică schimbul de forțe vitale care dau naștere vieții, ciclul continuu al naturii.

Semnificația Mărțișorului a rămas aceeași de-a lungul timpului: este un simbol al primăverii, al revenirii la viață, aduce optimism și credință, în vechime, mărțișorul fiind atașat de un trandafir sau de un copac înflorit, pentru a aduce noroc, sau era aruncat în direcția din care veneau păsările călătoare, cu mesajul vorbit, „Ia-mi negretele și dă-mi albetele”, crezându-se astfel că, albul îndepărtează tristețea și tot ceea ce este negativ și aduce fericirea lucrurilor bune.

Legat de Mărțișor, o veche legendă spune că, Soarele a coborât într-un sat, la dansul satului, luând forma unei fete drăguțe. Un dragon a urmărit-o și a răpit-o din mulțime și a prins-o într-o temniță. Lumea era atât de tristă. Păsările au încetat să cânte, râurile au încetat să curgă și copiii au încetat să râdă. Nimeni nu a îndrăznit să înfrunte dragonul. Dar, într-o zi, un tânăr curajos a decis să salveze Soarele. Mulți oameni l-au condus și i-au dat din puterile lor pentru a-l ajuta să învingă dragonul și să elibereze Soarele.

Călătoria a durat trei anotimpuri: vara, toamna și iarna. Tânărul curajos a găsit castelul dragonului și au început să se lupte cu stăpânul castelului zile întregi până când dragonul a fost învins. Slab și rănit, tânărul a eliberat Soarele, care s-a ridicat pe cer și a început din nou să înveselească oamenii. Natura a reînviat, oamenii s-au bucurat, dar tânărul curajos nu a mai putut să vadă primăvara. Sângele fierbinte din rănile lui se scurgea în zăpadă. În timp ce zăpada se topea, înfloreau flori albe, Ghioceii, mesagerii primăverii. Până și ultima picătură de sânge a picurat în zăpada curată. El a murit. De atunci, tinerii tricotează împreună doi ciucuri: unul alb și unul roșu. Le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor dragi. Roșu înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintește de culoarea sângelui curajosului. Albul simbolizează sănătatea și puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.

Potrivit tradiției, Mărțișorul se poartă în „zilele Dochiei Bătrâne” [Zilele Babelor] care sunt între 1 și 9 Martie. În prezent, obiceiul este să alegi o zi din această perioadă și se spune că în funcție de cum va fi ziua aceea, așa va fi tot anul tău. O zi însorită prevestește un an bun, iar o zi mohorâtă, un an rău.

În unele regiuni, mărțișorul este purtat pe parcursul întregii luni martie, apoi atașat de ramurile unui pom fructifer, pentru că, se crede că acest lucru va aduce bogăție în casele oamenilor. Se spune că dacă cineva își pune o dorință și atârnă Mărțișorul de copac, se va împlini curând acea dorință. La începutul lunii aprilie, în mare parte a satelor României, copacii sunt împodobiți cu mărțișori. În Moldova, Festivalul Muzical „Mărțișor” are loc în fiecare an, începând cu 1 Martie până pe 10 Martie.

În unele județe ale României, Mărțișorul este purtat doar în primele două săptămâni ale lunii martie. În orașele din Transilvania (centrul României), mărțișorii sunt spânzurați de uși, ferestre, coarne ale animalelor domestice, deoarece se consideră că poate înspăimânta spiritele rele. În județul Bihor se crede că dacă oamenii se spală pe față cu apa de ploaie căzută pe 1 Martie, vor deveni mai frumoși și sănătoși. În Banat fetele se spală cu zăpadă ca să fie iubite. În Dobrogea, mărțișorii sunt purtați până la sosirea berzelor și a cocorilor, apoi aruncați în aer pentru ca fericirea lor să fie mare și să aibă aripi. În Moldova, pe 1 Martie fetele dau mărțișoare băieților, iar pe 8 martie, băieții le dau mărțișoare fetelor.

În Balcani, Festivalul Mărțișorului se găsește la aromâni și megleno-români, precum și la bulgarii care îl numesc Marten/Martenitsa (Мартеница) și, de asemenea, în Macedonia și Albania.

Mărțișorul poate fi practic orice simbol norocos care are atașat șnurul roșu-alb, cele mai frecvent utilizate mărțișoare fiind trifoiul cu patru foi, măturatorul de coșuri (coșarul), potcoava calului și gărgărița. De asemenea, modelele tradiționale sunt cele realizate din flori uscate turnate în chihlimbar sau mici broșe metalice.

În ultimii ani însă, tendința s-a schimbat puțin și sunt tot mai mulți cei care preferă să poarte brățara Mărțișor (e ca o brățară de prietenie), întrucât, tot mai mulți oameni preferă să realizeze modele handmade.

În afară de aceste mărțișoare, destul de tradiționale, se mai primesc cadou mărțișoare sub diferite forme, de la bijuterii sau eșarfe până la flori care au atașat un șnur roșu-alb, mărțișorul purtându-se, fie prins pe tricou sau palton, fie legat de încheietura mâinii, însă, oricum este purtat și indiferent de modelul preferat, „magia” va funcționa și va aduce, fiecăruia, un an fericit și prosper.