De peste două săptămâni partidele politice proeuropene se întâlnesc la nivel de conducere, ba prin cercuri de experți pentru a schița un program de guvernare.
Semnalele de alarmă trase de alegători la alegerile din 24 noiembrie și 1 decembrie 2024, se pare că nu i-au trezit pe politicienii noștri.Unii și-au reluat infatuarea și formulele clientelare.
Alfred Simonis a ajuns să dea formule de guvernare el.Ruda lui Ciolacu de la Timișoara(pentru că are aceleași scenarii cu diplomele, la fel ca Marcel Ciolacu), Dominic Fritz, ajuns președinte interimar la USR, dă și el lecții de guvernare, despre arhitectura guvernamentală(probabil sub influența arhitectului șef, Gabriel Almăjan, de la Primăria Timișoara).
Unii liberali vor guvern fără PSD, alții tac, iar alții merg cu Bolojan.
PSD-ul știe că nu are șanse să dea premierul, decât dacă pierde masiv, dar face joc de glezne, să prindă mai multe ministere și să nu-i facă ,,mișcați’’ la toți cei care au sinecuri și salarii uriașe.
UDMR știe că oamenii lui cu funcții grase nu vor fi deranjați de nimeni, nici dacă intră la guvernare, nici dacă nu intră(ceea ce nu-i așa, nu se pune).
Liberalii au șanse să-și revină din prăbușirea la care au ajuns după bălăcăreală cu pesediștii din vară și toamnă.
Sau poate că nu, vor rămâne în aceleași formule clientelare, după schemele de nepotisme și călduțele slujbe de la stat.
O imensă mizerie se naște ca să acopere vechea mizerie.
Jocurile politice după rețetele balcanice, în care păruiala e urmată de ,,pupat piața republicii’’ sunt bine înfipte în solul patriei.
Generația de politicieni ghiftuiți ,,nu vrea să se dea la o parte’’. Lăcomia ancestrală și hoția fac parte din ștampila care se aplică pe fruntea fiecărui politician român.
Puțini sunt cei care scapă de acest procedeu.
Puțini sau foarte puțini dintre cei din fruntea bucatelor, de pe orice treaptă ar fi, de la Vaslui până la Remetea Mare. Și de la Sibiu și până la Oltenița lui Ion Iliescu.
Deputați, senatori, consilieri locali sau județeni, funcționari mici sau înalți, directori generali și directorași, toți cu dinții înfipți în cașcaval, cred că ei fac istorie, chiar dacă statura lor politică e de pigmei.
Inteligența și raționalitatea nu fac parte din jocul politic.
Cel puțin în acest cincinal.