autor: Mădălina BORCA
În data de 21 martie 2024 a intrat în vigoare Legea nr. 49/15.03.2024 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 225/18.03.2024. Această preocupare a țării noastre de a arăta grijă și interes față de problema risipei alimentare nu este o noutate, deoarece această lege modifică și completează o altă lege care privește diminuarea risipei alimentare în țara noastră – Legea nr. 217/2016, care pun țara noastră într-o lumină pozitivă și în tabăra civilizației când vine vorba de diminuarea risipei resurselor în general.
De altfel, în fiecare an, pe data de 16 octombrie, România sărbătorește (prin Legea nr. 47/2016) Ziua Naţională a Alimentaţiei şi a Combaterii Risipei Alimentare. În lume, această zi este cunoscută ca ziua mondială a hranei (World Food Day) și se sărbătorește la propunerea Adunării Generale a ONU începând cu anul 1980, reprezentând ziua înfiinţării FAO (Food and Agriculture Organization – Organizaţia pentru Hrană şi Agricultură), care este o agenţie a Naţiunilor Unite, fondată în 1945, la Quebec, Canada.
Statisticile arată că un român cheltuie pe alimente aproximativ 40% din veniturile sale și aruncă zilnic aproximativ 350 g de mâncare, adică o cantitate de hrană care ar fi putut servi drept o porție de mâncare, o masă. Acest lucru nu este diferit față de vecinii noștri europeni, deoarece și ei risipesc hrana cam la fel, dar este de mirare că o facem pentru că veniturile noastre sunt mult mai mici decât ale lor.
Un raport al IFCO (International Food Container Organization) pentru anul 2023 arată că o treime din hrana lumii se pierde și se risipește, adică echivalentul a 1,3 miliarde de tone de hrană. Cel mai mult se risipește la categoria fructe și legume (45%), urmată de categoria pește și hrană marină (35%), respectiv de categoriile cereale (30%), produse lactate (20%) și carne (20%).
Motivele risipei alimentare sunt multe: unele țin de comportamentele alimentare ale fiecăruia dintre noi (nu depozităm adecvat hrana și devine incompatibilă cu consumul, gătim în cantități prea mari, facem cumpărături alimentare în exces), iar altele țin de deficiențele de producție, procesare și management începând de la nașterea (producerea) alimentului și până la ajungerea sa pe raftul magazinului spre accesul consumatorului. De exemplu, se pierd 8% în fermă, 14% în verigile dintre poarta fermei și sectorul de retail și 17% în sectoarele retail, furnizare de servicii alimentare, consum domestic.
Care sunt cei mai mari risipitori de hrană ai lumii? Iată un top 10 oferit de CEO World Magazine: Nigeria, Rusia, Grecia, Bahrein, Malta, Iraq, Tanzania, Arabia Saudită, Liban, Yemen.
Un aspect sensibil când vorbim de risipa alimentară este însă dat de faptul că, în timp ce în lumea noastră se risipește hrană, în aceeași lume, tot a noastră, alții mor de foame, la propriu. Un studiu realizat de UNICEF, Organizația Mondială a Sănătății şi Banca Mondială în anul 2020, ne-a oferit următoarea statistică tristă:
- Aproximativ 690 milioane de oameni subnutriţi;
- Aproximativ 144 milioane de copii cu stopare a creşterii, care este un semn al subnutriţiei cronice;
- 47 milioane de copii cu greutate mică raportat la înălţime – semn al subnutriţiei acute;
- 5.3 milioane de copii morți înainte de vârsta de 5 ani, iar 45% din aceştia morți ca urmare a subnutriţiei.
Un raport al FAO din anul 2020 prognoza că prevalența mondială a subnutriției va fi de 9,8% în anul 2030, lăsând peste 840 de milioane de oameni subnutriți, şi asta înainte de a lua în considerare pandemia COVID-19.
Așadar, în contextul datelor prezentate care motivează prevenirea risipei alimentare, care este importanța Legii 49/2024, ce aduce ea nou?
În primul rând, așa cum precizează la articolul 1, scopul acestei legi ”îl constituie stabilirea măsurilor de prevenire și reducere a risipei de alimente și a acțiunilor de promovare aferente, în vederea creșterii utilizării și valorificării alimentelor de-a lungul lanțului agroalimentar.” Legea prevede obligația operatorilor economici din sectorul agroalimentar să întreprindă măsuri de prevenire a risipei alimentare, și anume:
• măsuri privind vânzarea cu preț redus a produselor aflate aproape de expirarea termenului de valabilitate;
• măsuri pentru redistribuirea alimentelor prin transfer cu titlu gratuit, pentru consumul uman, precum măsuri privind redistribuirea alimentelor, prin transfer, pentru consumul uman, către operatori economici;
• măsuri pentru utilizarea și consumul produselor alimentare în hrana animalelor, până la expirarea termenului de valabilitate a acestora, cu respectarea legislației sanitare veterinare în domeniul nutriției animale;
• măsuri pentru direcționarea produselor agroalimentare devenite improprii consumului uman sau animal în vederea valorificării lor prin transformare în compost și biogaz;
• înainte de a dispune neutralizarea deșurilor generate, este obligatorie implementarea a cel puțin două acțiuni de prevenire a risipei alimentare;
• operatorii economici nu pot declara, in mod deliberat, ca fiind improprii, produsele agroalimentare nevândute încă bune pentru consum, fără a aduce atingere regulilor privind siguranța alimentelor;
• operatorii economici din industria ospitalității vor facilita consumatorilor finali să ia, fără costuri suplimentare, în condiții corespunzătoare de ambalare, alimentele pe care nu le-au consumat, la finalul meselor servite, și vor informa despre această posibilitate, în mod clar vizibil, în meniu;
• autoritățile și instituțiile administrației publice au obligatia să ia măsuri de prevenire și diminuare a risipei alimentare atunci când, în cadrul activității, rămân sau pot rămâne surplusuri de alimente.
