Pregătirea sezonului apicol următor începe încă din toamna anului precedent. Pentru o iernare corespunzătoare, familiile de albine trebuie să fie puternice, cu albine tinere, să dețină provizii de hrană suficiente și de calitate şi să beneficieze de un regim termic adecvat.
Pentru a avea familii puternice, cu multe albine tinere, la intrarea în toamnă se iau următoarele măsuri:
- înlocuirea mătcilor vârstnice sau cu defecte corporale, a celor care au realizat producții sub media stupinei, cu semne de boală și a celor ce aparțin familiilor agresive, cu mătci tinere și prolifice, care vor depune ouă până toamna târziu, asigurând o populație tânără de albine în perioada de iernare iar primăvara vor începe ouatul mai devreme;
- hrănirea stimulentă de toamnă se realizează în perioada august-septembrie (chiar și prima decadă a lunii octombrie, dacă prognoza meteo permite) și constă în administrarea de faguri cu miere căpăcită, iar în lipsa acesteia, cu miere extrasă sau cu sirop de zahăr. Aceasta se opreşte cu aproximativ 2 săptămâni înainte de încetarea zborului albinelor, pentru ca cele recent eclozate să-și poată elimina în zbor resturile acumulate în punga rectală, evitându-se apariţia diareei în perioada de iernare; efectuarea tratamentul profilactic antiparazitar se face cu scopul distrugerii paraziților și sporirii rezistenţei albinelor la iernare. Se are în vedere efectuarea mai multor tratamente împotriva paraziților Varroa destructor și anume trei tratamente cu produsul Varachet efectuate la intervale de 7 zile, după ultima extracţie din sezonul apicol, începând cu data la care s-a făcut organizarea cuibului și, în fiecare an, două tratamente în a doua jumătate a lunii octombrie, la interval de 7 zile, în lipsa puietului. Anual, în luna septembrie se introduc în stup benzi impregnate cu Mavrirol care eliberează substanța aproximativ 45 zile. Pentru apicultura organică se recomandă utilizarea tratamentelor cu acizi organici (formic, acetic).
În vederea asigurării rezervelor de hrană pe perioada iernării se va ține cont de faptul că necesarul unei famillii de albine depinde de puterea acesteia, fiind în cazul unei familii de putere medie de 18 – 20 kg miere şi 2 – 3 kg păstură. Consumul de hrană nu este uniform pe parcursul iernării, fiind de 500 – 800 g/lună, în primele luni şi de 1,5 – 3 kg/lună în ultimele luni ale iernii (când începe creșterea puietului) și poate fi influențat de variațiile de temperatură înregistrate pe parcursul acestei perioade.
Pentru o bună valorificare a rezervelor de hrană, corelat cu puterea familiei de albine, se impune organizarea cuibului în așa fel încât albinele din ghemul de iernare să aibă acces la hrană fără a se deplasa pe alţi faguri.
Efectuarea acestei lucrări constă în stabilirea numărului de faguri ce vor fi lăsaţi în cuib, situație analizată dimineaţa devreme, după o noapte rece care a determinat albinele să se strângă în ghem. Se lasă în cuib un număr de faguri care să cuprindă complet ghemul de iernare, fără spaţii în plus. Fiecare fagure trebuie să conţină minimum 1,5 kg miere. În funcție de puterea familiei de albine și tipul de stup proviziile de hrană pentru iernare pot fi amplasate central, bilateral sau unilateral.
Asigurarea regimului termic este o măsură importantă, care reduce consumul de hrană şi cantitatea de albină moartă în timpul iernării. La apariţia nopţilor reci se impune izolarea termică a familiilor de albine în vederea asigurării unei temperaturi interioare corespunzătoare și evitarea condensului. În funcție de zona geografică în care iernează familiile de albine și puterea acestora, împachetarea stupilor poate fi făcută unilateral sau bilateral, utilizându-se ca materiale izolatoare ziare, polistiren expandat, salteluţe etc.
Apicultorul trebuie să asigure, începând cu luna septembrieoctombrie, urdinişul stupilor cu gratii metalice contra şoarecilor. Se va avea în vedere evitarea, pe parcursul iernării, în apropierea stupilor, a zgomotelor puternice care pot determina un consum mai ridicat de hrană, ce supraîncarcă tubul digestiv al albinelor, determinând apariția tulburărilor digestive.
Supravegherea iernării familiilor de albine se face cu scopul de a depista şi corecta în timp util situaţiile critice care pot să apară în sezonul de iarnă. Se realizează pe tot parcursul iernii și constă în curăţirea zăpezii sau a gheţii de la urdiniş și efectuarea controlului auditiv completat cu examinarea resturilor scoase periodic de pe fundul stupului. Controlul auditiv se execută cu ajutorul unui furtun de cauciuc lung de 1 m şi diametrul interior de circa 1 cm. Unul din capete se introduce prin urdiniş sub ghem în vederea ascultării zumzetului produs de familia de albine. Ascultarea se face în mod obligatoriu la interval de două săptămâni în lunile noiembrie şi decembrie şi săptămânal în ianuarie-martie. Controlul auditiv mai poate fi efectuat cu stetoscopul medical sau lipind urechea de peretele din faţă al stupului.
Zumzetul uniform, de intensitate moderată, indică o iernare normală. Zumzetul slab, asemănător foșnetului de frunze, semnalează lipsa hranei, iar un zumzet prelung, neuniform, plângător, indică absenţa mătcii. Un zumzet intens sugerează că iernarea nu decurge normal. În cazul în care nu se percepe nici un zgomot, se va lovi uşor în peretele stupului. Dacă familia de albine reacționează printr-un zumzet puternic, care se potoleşte imediat, iernarea decurge normal. Lipsa zumzetului la loviri repetate în peretele stupului indică că familia a murit.
Examinarea resturilor de pe fundul stupilor, după raclarea acestora cu ajutorul unei tije metalice îndoite la capăt, trebuie efectuată lunar și permite diagnosticarea stării familiei de albine pentru corectarea situaţiilor anormale.
Atenția acordată pregătirii familiilor de albine toamna, supravegherea lor permanentă în perioada de iernare și corectarea rapidă a situaților apărute influențează major productivitatea acestora în sezonul apicol următor.
autor: Silvia PĂTRUICĂ
