Cel dintâi gest de îngrijire medicală al omului a fost așezarea mâinii pe zona dureroasă și chiar mișcarea de frecare instinctivă, purtare care a persistat până în zilele noastre. Cu 3000 de ani î. Hr., în China, masajul era asociat gimnasticii medicale. În India anilor 1500 î. Hr., masajul era utilizat pentru îngrijirea corpului. În Grecia antică, masajul era obligatoriu pentru soldați, care se bucurau de el laolaltă cu exerciții fizice. Masajul terapeutic a apărut în Grecia antică mai târziu, grație lui Hipocrate – părintele medicinii. Acesta indica masajul pentru întărirea corpului și slăbire progresivă. Prin intermediul medicilor greci, masajul a ajuns la Roma și a fost aplicat pentru prima dată unor personalități ale cetății. În România, prima lucrare de specialitate a fost publicată în 1885, autor R.P. Manga, intitulată “Masajul, istoricul, manipulațiunile, acțiunea fiziologică și tratamentul câtorva maladii prin acest remediu”.
Oricare ar fi manevra folosită, acțiunea masajului asupra corpului nostru este mecanică, directă privind pielea și indirectă pentru țesuturile profunde ori la distanță de perimetrul masat pentru masajul reflexogen.
Efectele masajului pot fi imediate (durată scurtă) și tardive (persistă local sau la distanță – masaj reflexogen).
Efectele masajului sunt diferite, în funcție de tehnicile folosite ele pot fi: relaxante, calmante, stimulante, excitante, etc.
Masajul îmbunătățește consistența, elasticitatea și mobilitatea pielii, o curăță de celulele moarte și de impurități, stimulând creșterea celulelor tinere. De asemenea, îmbunătățește funcțiile secretorii ale pielii și produce vasodilatație locală, manevrele energice crescând temperatura pielii. Prin manevre de netezire a pielii, se acționează asupra terminațiilor nervoase senzitive rezultând efecte calmante, iar tensiunea mușchilor uneori scade la jumătate.
Masajul accelerează circulația sângelui în arteriole (vase mici care compun părțile terminale ale ramurilor arterelor), crește cantitatea de oxigen în țesuturi și ajută la eliminarea rapidă a deșeurilor provenite din activitatea mușchilor. De asemenea, împinge sângele venos spre inimă, activează circulația limfei (manevrele energice măresc de 20 de ori circulația limfei) și resorbția lichidelor interstițiale și a edemelor va fi mai rapidă. Masajul profund, pe suprafețe întinse, provoacă o creștere a tensiunii arteriale cu până la 20-30 mm coloană de mercur.
Masajul excită terminațiile nervoase ale pielii, mușchilor, tendoanelor, articulațiilor, manevrele blânde având efecte calmante, iar cele energice efecte stimulatoare.
Masajul mușchilor le crește contractilitatea și le dezvoltă elasticitatea. Prin manevre blânde și lente, relaxăm mușchii obosiți, contracturați. Rezultate optime se obțin atunci când cel care primește masajul este relaxat, iar mușchii masați sunt în repaus complet.
Masajul general, produce bună dispoziție, relaxează, destinde și este indicat pentru tratarea asteniei și a stresului.
Contraindicații ale masajului:
Bolile pielii. Dacă leziunile apar la nivelul unui segment, masajul se poate efectua pe segmentele neafectate (suprafața sănătoasă a pielii). În această situație este bine să existe avizul medicului dermatolog pentru masaj.
Boli infecto-contagioase, boli acute, stare febrilă
Boli grave de inimă, plămâni, rinichi, ficat, stomac, intestine, pancreas
Anevrisme, varice voluminoase, ulcer varicos, flebite
Stări hemoragice, osteită, tuberculoză, boli psihice grave, stare de ebrietate Cancer
