Pentru că nu mi-am permis ,,să fac” (termen de argou sau de cartier, dar și cool pentru ,,a vizita”, mult mai greu de pronunțat și de ținut minte) Parisul,Londra ori America, insule cu nume și peisaje exotice și nici mări și oceane ispititoare, dar și pentru că mi-au plăcut artele spectacol (teatru, operă, balet, concertul simfonic, dansul și cântecul popular ,,de la mama lui” , nu cel cu ,,text și linie melodică” aparținând unor interpreți la care original și de valoare este doar costumul popular moștenit de la cei adevărați) m-am mărginit la aceste plăceri. De vreo șase decenii profit de acest viciu și am văzut sute de spectacole în aproape toate marile centre culturale ale țării și mai ales în București, Timișoara, Craiova,Cluj-Napoca și la Iași, adică în provincii ai căror locuitori au tradiții, moșteniri culturale și ,,apucături” diferite, precum și în capitala atotcuprinzătoare a acestor trăsături.
Intrarea la aceste spectacole nu se face pe bază de buletin sau carte de identitate și costă, de multe ori , nu puțin, dar cei pasionați, ca să nu mai vorbim de împătimiți, chiar dacă nu au cine știe ce venituri, își permit să renunțe la altele și să suporte astfel de cheltuieli.Spectatorii au și vârste dar și studii și ocupații diferite, chiar dacă se pare că cei care domină sunt de vârsta a doua și a treia. Ei au însă comună dragostea pentru frumos și arta spectacolului. Din păcate, mai ales de când tehnica și inteligența artificială au devenit a doua noastră natură, unii dintre spectatori, dependenți de telefoanele lor ,,șmechere” pe care le butonează, (alt termen cu care s-a îmbogățit limba) mai tot timpul spectacolului, îi deranjează nu numai pe cei care au venit pentru spectacol, ci și pe cei de pe scenă care se străduiesc să creeze atmos fera magică pentru cei care auvenit să-i vadă și să-i asculte.
Păi bine, posesorilor și dependenților de gageturi și tehnică sofisticată, de ce nu puneți banii dați pe bilete în buzunarul celălat, vorba lui Jupân Dumitrache, ca să credeți că ați fost la spectacol, și să stați, acasă sau la birt, la o cafea cu adaosuri butonând până când cădeți la datorie și vă cade scula din mână? În acest fel câștigă toată lumea: voi economisiți niște bani, vă urmați chemarea și vă perfecționați, iar cei din sălile de spectacol scapă de luminițele care scapără deranjant și urmăresc liniștiți ce se întâmplă pe scenă!
Așa-i că nu v-ați gândit la asta? Încercați și dacă vă dă dureri de cap înjurați-mă pe mine, dar să nu amestecăm mamele! Dacă vă simțiți bine, rămâneți la dragostea dintâi pentru că, oricât am încerca, nu se poate și cu draga și cu mândra!