În democrația românească de după ’89,au apărut categorii noi de politicieni:traseiștii,independenții,liberschimbiștii,iar,mai nou,unii botezați după numele liderului de partid-șoșocarii,sau după ideea de bază a partidului-suveraniștii,aparținând,în general,de AUR.
Dar, în afară acestor categorii,cred că mai există una,care merită evidențiată:cea a oploșiților.
Oploșiții sunt cei care fie sunt dați afară dintr-un partid,fie își dau demisia din varii motive,ori intră în conflict cu conducerea partidului.
Exemple sunt destule,la toate treptele ierarhice din partide.
Traseiștii sunt cei mai mulți și circulă de la un partid la altul,de regulă,din interes personal.Fie să-și conserve o funcție,atunci când se schimbă partidul aflat la putere,fie să acceadă la o funcție înaintea unor alegeri.
Traseismul a devenit un fenomen atât de frecvent,că nu se mai asimilează cu trădarea.
Sunt traseiști care au schimbat într-un interval electoral 3-4 partide.
Sunt traseiști,care, în funcție de cum bate vântul revin la primul sau al doilea partid părăsit,uneori întorcându-se în glorie,alteori cu coada între picioare.
Independenții sunt de apreciat pentru,să zicem,formula morală pe care și-o aleg. Dar nu întotdeauna aceasta este transparentă sau nu este confecționată.
OPLOȘIȚII sunt cei care se oploșesc pe undeva,pe vreme grea,încercând să-și salveze reputația politică.
Ei încearcă diverse soluții de salvare,după ce fie au fost dați afară din partid de conducerea superioară(centrală,județeană,orășenească sau comunală).
Exemplele la această categorie sunt mai puține decât la traseiști.
Avem destule totuși și în județul nostru.
Spre exemplu consilieri locali,care au fost puși pe locurile neeligibile ale unui partid,la alegerile locale,au căutat oploșire la alt partid. Spre exemplu mulți liberali,după cutremurul din primăvară produs în mod eronat de către conducerea centrală, au urmat exemplul lui ALIN NICA, și fie au trecut la Forța Dreptei, la Partidul Mișcarea Populară,fie, unii, chiar la AUR.
Oploșiții nu sunt traseiști.Sunt cei mai necăjiți dintre toți.
Majoritatea fac acest lucru,oploșirea,în disperare de cauză,neavând timp să înființeze un partid cu o ideologie asemănătoare celui de la care au plecat.
Există un exemplu fericit de oploșire,cel al lui Raul Ambruș,care a creat o formațiune politică pentru protecție,Partidul Liberal Timiș,după ce a intrat în conflict cu conducerea Partidului Național Liberal,filiala Timiș,în 2020.
Alin Nica s-a oploșit la Forța Dreptei,adunând destule voturi cu coaliția electorală creată,DREAPTA UNITĂ pentru funcția de președinte al Consiliul Județean Timiș.
A ieșit pe locul doi. Ce va face la alegerile parlamentare?
Ar fi o adevărată revelație dacă ar candida la parlamentare din partea partidului condus de Ludovc Orban și ar reuși să câștige un loc de deputat.
Oploșiții sunt mai greu de înțeles de către oamenii obișnuiți,mai ales dacă ajung la partide de mâna a doua sau a treia de pe firmamentul politic.
Am văzut situații ciudate,când oameni politici cu o bună ținută morală și-au micșorat prestigiul politic și agoniseala electorală datorită oploșirii la un partid slab reprezentat sau fără vigoare politică și organizatorică.
Dacă un oploșit,,leagă’’ două insuccese într-un ciclu sau în două cicluri electorale,de regulă,părăsește lumea politicii.
Când mizele sunt mai mici,cum ar fi cele de nivel orășenesc sau comunal se întâmplă de multe ori să se salveze,cel care s-a oploșit la un partid cu o prezență politică mai scăzută la nivel local sau regional.
Oploșiții sunt,de regulă,pierzători prin definiție,dar trebuie apreciați pentru calitatea morală pe care o propagă.
Reușesc,uneori,să puncteze bine la capitolul cinste și corectitudine morală.
Este un lucru benefic pentru climatul politic românesc.
