Reuniunea extraordinară a Consiliului European din 17-18 aprilie 2024 a schițat o reformă menită să ducă la creșterea competitivității economiei europene, să asigure reziliența economică a acesteia și să realizeze întregul potențial al pieței unice. Acest proiect, numit „Pactul de Competitivitate European” (European Competitiveness Deal), conține o serie de măsuri importante pentru adâncirea integrării pieței unice, îndeosebi a piețelor de capital, precum și pentru simplificarea procedurilor administrative și reglementărilor. Procesul va fi însă lung și dificil, iar participanții nu s-au pus de acord cu privire la mijloacele de creștere a investițiilor private.
Progresele înregistrate în realizarea acestui proiect au fost trecute în revistă la Consiliul European din 27-28 iunie 2024. Conform documentelor acestei din urmă reuniuni, Consiliul European consideră că unele progrese rapide și decisive cu privire la toate componentele noului pact pentru competitivitatea europeană vor avea loc până la sfârșitul anului.
Dezbaterile se bazează pe un raport elaborat de fostul prim-ministru italian Enrico Letta. Întitulat „Mult mai mult decât o piață” (Much more than a market), documentul prezintă rezultatele cercetărilor și discuțiilor autorului cu un mare număr de politicieni și specialiști, care au analizat viitorul pieței unice. Concluzia este că formarea acestei piețe este nefinalizată, ceea ce afectează economia europeană, în timp ce marii concurenți ai Uniunii Europene (UE), ca de exemplu SUA, care au adoptat recent o lege de reducere a inflației (Inflation Reduction Act-IRA), recurg masiv la subvenții. Relevant în acest sens este faptul că în timp ce rata de creștere economică a SUA a fost anul trecut de 2,5%, cea europeană a fost de doar 0,5%.
Raportul pledează pentru integrarea a trei sectoare, care, până acum, au fost izolate în cadrele unor reglementări naționale: finanțele, energia și telecomunicațiile. În epocă, statele membre nu i-au permis lui Jacques Delors, președintele Comisiei Europene, care a pus bazele creării pieței unice, să integreze aceste sectoare, iar UE a devenit necompetitivă în toate cele trei domenii. Membrii Consiliului European au discutat îndelung primul sector (finanțele), dar au fost de acord să dea prioritate unificării piețelor de capital, despre care se discută, de altfel, de peste un deceniu.
Deși împrumutul public european, contractat în timpul crizei covid, este încă în curs de derulare, principala dezbatere a momentului se referă, într-adevăr, la modul în care capitalul privat poate contribui la creșterea capacității UE de a face față provocărilor strategice cu care se confruntă. După cum a spus un participant la prima reuniune menționată mai sus, cea mai bună IRA europeană este unificarea piețelor de capital.
Conform Băncii Centrale Europene (BCE), integrarea piețelor de capital ar permite întreprinderilor europene să obțină o finanțare suplimentară de 470 miliarde euro anual. Iar aceasta, în condițiile în care o mare parte a capitalurilor părăsesc UE și merg în SUA, unde sunt plasate în fonduri de investiții, care apoi cumpără companii europene aflate în primul stadiu al operațiunilor (start-ups).
Conform declarațiilor actualului președinte al Consiliului European, Charles Michel, s-au făcut pași importanți în direcția unificării piețelor de capital, însă problema este departe de a fi rezolvată. După multe discuții, conducătorii statelor membre ale UE s-au pus în sfârșit de acord să studieze problema supravegherii centralizate a operatorilor financiari de importanță sistemică.
Această decizie constituie un pas înainte important, deoarece, inițial, unele țări au respins ideea centralizării supravegherii pieței financiare, iar alte țări, ca Luxemburg sau Irlanda, s-au temut că aceasta va determina concentrarea intermediarilor financiari la Paris, sediul autorității europene de reglementare și supraveghere a pieței financiare (European Securities and Markets Authority–ESMA), ale cărei atribuții au fost lărgite.
O altă problemă controversată este perfecționarea tehnicii financiare numite „titrizare”(transformarea activelor puțin lichide în valori mobiliare ușor negociabile, cum ar fi, de exemplu, obligațiunile). Însă, ideea armonizării anumitor aspecte ale fiscalității întreprinderilor, prevăzută inițial ca un element necesar al reformei, a fost estompată printr-o formulare vagă a concluziilor referitoare la cadrul afacerilor.
În tot cazul, se poate spune că, după un deceniu de dezbateri, UE caută în mod vizibil un nou drum. Dacă nu va reuși, va trebui să meargă înainte cu doar câteva țări membre – a declarat Mario Draghi, un alt fost prim ministru italian, care pregătește un nou raport referitor la competitivitatea uniunii.
„Pactul de Competitivitate European”, discutat de Consiliul European la ultimele sale reuniuni, conține și alte măsuri: conceperea și aplicarea unei politici industriale eficace; realizarea unei veritabile unificări a sectorului energetic și investiții substanțiale în rețele, stocări și interconectări; în fine, crearea unei piețe unice a serviciilor numerice și a datelor.
De asemenea, Consiliul cere, într-o manieră fermă, simplificarea activității întreprinderilor prin reducerea sub toate aspectele a obstacolelor administrative și a suprareglementării.
Aceste orientări au fundamentat „Agenda Strategică a Consiliului European” (The European Council’s Strategic Agenda 2024 – 2029), care definește caracteristicile noii legislaturi a instituțiilor europene.