Spirala prețuri-salarii este fenomenul în care creșterea prețurilor antrenează creșterea salariilor, care, la rândul său, determină creșterea prețurilor, ceea ce duce la noi cereri de creștere a salariilor ș.a.m.d. Acest fenomen se declanșează, în general, în cazul în care piața muncii este dezechilibrată, în sensul că există o penurie de mână de lucru, iar angajatorii trebuie să majoreze salariile pentru a atrage și/sau reține lucrătorii. Ca urmare, are loc creșterea costurilor de producție a bunurilor și serviciilor, ceea ce antrenează creșterea prețurilor bunurilor de consum. În măsura în care prețurile cresc, angajații vor cere salarii mai mari pentru a-și menține puterea de cumpărare, ceea ce antrenează o creștere suplimentară a costurilor de producție și a prețurilor, iar întregul ciclu se repetă la cote din ce în ce mai înalte. Un caz particular este cel în care spirala prețuri-salarii este declanșată de creșterea salariilor din sectorul bugetar. În acest caz, există atât un efect direct, cât și unul indirect. Primul constă în creșterea nemijlocită a cererii agregate, ceea ce presează în direcția creșterii prețurilor. Al doilea se manifestă prin faptul că creșterea salariilor în sectorul bugetar antrenează creșterea salariilor din sectorul productiv, deoarece angajatorii privați sunt nevoiți să mărească, la rândul lor, salariile, pentru ca mâna de lucru să nu-i părăsească și să migreze spre sectorul public. Consecințe – directe și indirecte – similare sau creșterea salariului minim și creșterea ajutoarelor sociale.
În România, rata anuală a infației se menține la un nivel ridicat: 13,8% în 2022 și 8,83% în septembrie 2022. Evoluția costurilor unitare cu forța de muncă pe ansamblul economiei a înregistrat un salt abrupt în perioada ianuarie-martie 2023, ajungând la 12,6%, în condițiile în care variația anuală a remunerării pe salariat (care a suferit o creștere până la aproape 16,7%) s-a decuplat de cea a productivității muncii (ce a înregistrat o valoare de 3,6%). În intervalul iulie-august 2023, rata anuală de creștere a salariului mediu brut pe economie s-a accelerat din nou, urcând până la 14,3%, însă în sectorul privat dinamica salarială s-a încetinit vizibil, până la 13,9%. Cu toate acestea, presiunea costurilor salariale rămâne puternică: în industrie, costurile salariale unitare au continuat să crească în primele cinci luni ale anului 2023, accelerându-se în intervalul aprilie-mai 2023 la 25,2%; în sectorul serviciilor, salariul mediu brut înregistrează în continuare creșteri anuale de două cifre. Evoluția salariilor din mediul privat a început să reflecte, la rândul său, atât inflația ridicată din perioadele anterioare, cât și creșterea salariilor din sectorul public. În ultima parte a anului 2023, este de așteptat o accelerare a dinamicii salariilor în mediul privat, mai ales ca urmare a creșterii salariului minim pe economie. Salariul minim în sectorul construcțiilor a fost majorat la 4.000 de lei încă de la 1 ianuarie 2023, când s-a mărit și valoarea punctului de pensie. Începând cu 1 octombrie 2023, salariul minim brut pe întreaga economie s-a majorat de la 3.000 de lei la 3.300 de lei, urmând să fie legiferate și alte creșteri ale salariului minim brut, care vizează, în mod diferențiat, sectorul construcțiilor, agricultura și industria alimentară. În sectorul bugetar, rata anuală de creștere a salariilor a urcat brusc în intervalul iulie-august (15,7%, față de 9,5% în trimestrul II și 5,6% în trimestrul I), evoluția respectivă fiind determinată, în mare parte, de majorările acordate în învățământ și, în mai mică măsură, în administrația publică. După cum arată modul în care s-a încheiat greva din învățământul preuniversitar (22 mai 2023-12 iunie 2023), capacitatea de negociere colectivă a salariilor este mare în sectorul public. În mod similar, deciziile și promisiunile de ajustare a unor salarii și pensii cu rata inației, care au alimentat spirala prețuri-salarii în trecut, s-au înmulțit în ultimul timp și, probabil, se vor multiplica în perioada următoare, premergătoare alegerilor. De asemenea, se constată că a crescut numărul de salariați din instituțiile și autoritățile publice, unde salariile sunt cu cca. 30% mai mari decât în sectorul privat. Rezultă că, din multe puncte de vedere, situația actuală din România este propice spiralei prețuri-salarii. Cu alte cuvinte, inflația începe să se autoîntrețină. Există și alte forțe care măresc probabilitatea manifestării acestui fenomen. Capacitatea de stabilire a prețurilor de către firme este ridicată, din cauza numărului mare de companii cu capital integral sau majoritar de stat (peste 1.100), dintre care multe au poziție de monopol. Dimensiunile mari, poziția de monopol și sprijinul politic de care se bucură companiile de stat, precum și instituțiile și autoritățile publice pot alimenta inflația, deoarece conducerile acestora, numite adesea politic, acordă o mare atenție creșterii salariilor și încorporează ușor această creștere în prețurile produselor și serviciilor pe care le furnizează. Această caracteristică a economiei României este consecința stagnării reformelor necesare pentru instituirea economiei de piață, precum și a supradimensionării sectorului public și aparatului administrativ.
Ea constituie una din cauzele importante pentru care presiunile inflaționiste se pot extinde în acele sectoare care nu au fost blocate până acum de pandemie sau de greve și demonstrații. Autoritățile încearcă, desigur, să dezamorseze anticipațiile inflaționiste.
Ultima prognoză a BNR, de exemplu, indică o inflație de 7,5% în decembrie 2023, ulterior urmând ca aceasta să coboare la 4,4% la finele anului 2024 și la 3,8% în iunie 2025. De asemenea, guvernul actual declară, la fel ca cele anterioare, că unul din obiectivele sale este reducerea inflației. Problema este că riscurile și incertitudinile se mențin ridicate, ceea ce alimentează anticipațiile inflaționiste și spirala prețuri-salarii. În concluzie, există o serie de indicii că România este pe cale să intre sau chiar a intrat în spirala prețuri-salarii. Deși aceste semnale sunt, deocamdată, relativ slabe, perspectivele economice și geo-politice nu sunt favorabile și, deci, riscul nu trebuie subestimat. Salariile au crescut deja semnificativ în unele sectoare și ar putea crește în ramurile în care în trecut nu au ținut pasul cu prețurile. Dacă firmele, mai ales din sectorul de stat, își vor stabili prețurile pe baza anticipării unei inflații mai ridicate și a comportamentului concurenților lor – interni și externi –, sunt posibile efecte de feedback puternice, care să ducă la creșterea tuturor salariilor (și pensiilor). Factorii de decizie politică ar trebui să încerce să dezamorseze anticipațiile inflaționiste, ceea ce înseamnă, printre altele, renunțarea la politicile populiste, care au predispus economia României la molipsirea cu această adevărată boală economică: spirala prețuri-salarii.
