Deciziile haotice ale administrației Trump, măsurile tarifare imprevizibile și de natură să îi afecteze chiar și pe cei mai importanți parteneri economici ai SUA – Canada, Mexic, China și UE –, precum și reconsiderarea, la fel de dezordonată, a intereselor geopolitice americane în relațiile cu Rusia, Ucraina și Europa au declanșat o nouă serie de dezbateri cu privire la o veche problemă: rolul dolarului în lume.
Concluzia care se desprinde din discuțiile actuale, foarte aprinse, este că, în viitorul apropiat cel puțin, nu există alternative viabile la rolul dolarului de principală monedă internațională. Pe termen lung, acțiunile guvernului american pot afecta însă bazele economice și geopolitice ale acestei funcții.
Principalii factori care determină actuala poziție dominantă a dolarului în economia mondială sunt: soliditatea bazelor economice și politice ale monedei americane; încrederea lumii în SUA ca partener comercial și geostrategic credibil; evitarea până acum a utilizării excesive sau a abuzului de sancțiuni financiare de către guvernul american. Economia SUA are o pondere de 26% în PIB-ul global, iar piețele financiare americane sunt cele mai mari, mai lichide și mai deschise din întreaga lume. Politica macroeconomică a guvernului american a fost relativ sănătoasă în toată perioada postbelică, iar statul de drept și instituțiile SUA s-au dovedit în tot acest timp puternice. Utilizarea dolarului în funcțiile definitorii ale unei monede (mijloc de calcul, mijloc de plată și mijloc de rezervă) este universală, ceea ce creează o mare cerere de dolari și conferă valoare monedei naționale a SUA, recunoscută și acceptată în toată lumea.
Măsurile administrației Trump subminează aceste baze ale rolului internațional al dolarului. Situația bugetului SUA este nesustenabilă, însă președintele american a anunțat că intenționează să reducă impozitele și taxele. În pofida declarațiilor sale fanteziste, cum că reducerile de impozite, taxe și cheltuieli publice vor duce la echilibrarea bugetului federal, deficitul bugetar și datoria publică, deja foarte mari, continuă să crească. Trump a făcut aluzie la posibilitatea impozitării capitalurilor străine, investite în SUA, respectiv la taxarea operațiunilor de schimb valutar efectuate de către persoanelor care încearcă să evite dolarul, decizii despre care analiștii economici avertizează că vor duce, printre altele, la reducerea investițiilor străine în economia SUA și la măsuri de retorsiune fiscală împotriva investițiilor americane în străinătate. Capacitatea băncii centrale americane (Fed) de a concepe și aplica politica monetară pare a fi pusă la îndoială în ultimele zile, iar administrația Trump folosește instrumente cel puțin capricioase și bizare în numeroase programe guvernamentale, ceea ce alimentează inflația și deprecierea dolarului.
După cel de-al Doilea Război Mondial, hegemonia SUA a constituit scutul de protecție care a facilitat prosperitatea globală și transatlantică și a conferit dolarului rolul de principală monedă a lumii. Această hegemonie a fost obținută de SUA prin ajutorul acordat la începutul războiului rece pentru reconstrucția și dezvoltarea economiilor europene, distruse de război (planul Marshall), prin sprijinirea creării unor instituții internaționale (NATO, Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, OCDE și Uniunea Europeană), prin promovarea comerțului liber, a democrației și a integrității teritoriale.
Toate aceste realizări se află acum în pericol. Președintele Trump susține în mod evident Rusia împotriva Ucrainei, ceea ce părea de neconceput acum câteva luni. Bazându-se pe scutul american, Europa s-a sustras de la responsabilitățile sale de apărare – și este foarte bine că face acum un pas înainte în direcția reasumării acestor obligații –, însă se întreabă, în mod deschis, dacă SUA va abandona NATO și s-a simțit ofensată de afirmația lui Trump că „UE a fost creată pentru a înșela America.”
Președintele american amenință cu tarife vamale și instituie asemenea bariere nu doar în relațiile comerciale cu China, ci și cu vechii parteneri economici și geostrategici, precum Canada, Mexic și UE. Modul haotic și mercantil în care tarifele și amenințările cu sancțiuni sunt implementate, retrase și apoi reluate a creat confuzie în rândul companiilor americane și străine și a subminat încrederea și investițiile – interne și externe – în economia SUA.
Guvernul american încearcă, de asemenea, să elimine asistența SUA pentru dezvoltare, în special ajutorul umanitar și medical, care a oprit pierderea de vieți omenești și foametea în toată Africa. Desființarea „Agenției pentru dezvoltare internațională” (USAID) slăbește imaginea SUA ca „putere discretă” (soft power), cedând terenul economic și politic nu doar Rusiei – în Africa, ci și Chinei – în America Latină. O cunoscută organizație internațională (Stop TB Partnership) estimează că peste 14.000 de oameni au murit de tuberculoză de când guvernul american a redus finanțarea pentru eforturile de combatere a tuberculozei. Fiecare dintre aceste decese este o tragedie umană și un ultraj moral, dar și o lovitură autoprovocată împotriva poziției SUA în lume.
Principala consecință a acestor acțiuni iresponsabile ale guvernului american este că lumea își pierde încrederea în SUA ca partener geostrategic – după cum a declarat elocvent un susținător entuziast al relațiilor transatlantice și viitor cancelar german, F. Merz.
Este prea devreme pentru a ști cum va folosi pe termen mediu și lung administrația Trump arma tarifelor și celelalte sancțiuni anunțate. Se poate totuși spune că, dacă politica comercială a administrației americane va determina restul lumii să se îndepărteze de SUA sau chiar să înceteze să trateze dolarul ca monedă de rezervă globală a lumii, puterea americană va fi puternic afectată, iar efectul ar fi în întregime autoprovocat, creat nu de un șoc extern, ci de deciziile guvernului american însuși. Este un mod bizar de „a face America mare din nou”.
SUA au mai avut în trecut politici înguste și egoiste și de fiecare dată acestea s-au terminat cu o catastrofă. Istoria nu se repetă: aceleași greșeli nu au întotdeauna aceleași consecințe. Însă, cu un președinte atât de instabil ca Trump, consecințele deciziilor recente sunt foarte greu de prevăzut. Oricum, a merge singur nu este o modalitate de a ajunge la nici un fel de măreție.
Măsurile punitive, aplicate tuturor țărilor și pentru realizarea unor obiective geostrategice ale SUA, vor crea, probabil, mai multe incertitudini cu privire la rolul internațional al dolarului, decât impunerea de sancțiuni bilaterale. Cu toate acestea, istoria economică este plină de exemple grăitoare, care arată că războiul comercial constituie o soluție inadecvată și mai puțin eficace decât diplomația. Pe de altă parte, având în vedere vechile legături economice și politice între SUA și Europa, s-ar putea ca escaladarea războiului comercial între cele două maluri ale Atlanticului să nu se declanșeze. Căci, ambele părți ar putea fi în curând în situația de a trebui să se pună de acord cu privire la continuarea sancțiunilor împotriva Rusiei. Și, de fapt, președintele american a anunțat miercuri, 9 aprilie a.c., o pauză de 90 de zile cu privire la aplicarea „taxelor reciproce” cu care a zguduit piețele lumii. Excepție de la această „îngăduință” face China, căreia SUA îi măresc taxele la 125%.
În concluzie, este de așteptat că dolarul își va menține o vreme rolul de principală monedă a lumii. În viitorul apropiat, nu există alternative viabile la această formulă, deși o economie europeană mai competitivă, cu un volum mai mare de euroactive financiare, sigure și diversificate ar putea duce la întărirea poziției mondiale a monedei europene. De asemenea, având în vedere neîncrederea tot mai mare în modul de gestionare de către guvernul american a bazelor economice și geopolitice ale rolului internațional al dolarului, investitorii ar putea încerca să găsească unele alternative la moneda americană (criptomonede; monedă creată de țările BRICS; Drepturi Speciale de Tragere, DTS; etc.). Toate aceste procese vor amplifica, fără îndoială, instabilitatea economiei mondiale și volatilitatea piețelor financiare internaționale.
Subminarea bazelor economice și geostrategice ale poziției internaționale a dolarului este dăunătoare în primul rând pentru SUA, iar în al doilea rând pentru economia mondială.
