Atunci când vorbim de acțiuni, decizii sau evenimente cu impact major asupra societății umane în ansamblul ei, sau chiar a unei părți a acestei societăți, marcăm o anume realitate, în general acceptată. Nu întotdeauna, însă, această realitate se potrivește cu ce credem noi. Așadar, putem vorbi de realități diferite, depinzând de nivelul la care sunt ele receptate. Dar să nu facem filosofie sau logică ieftină, pentru că de fapt voiam să pornesc azi de la un comentariu făcut cu ceva timp în urmă de un fost consilier al fostului președinte al SUA, George Bush, comentariu care a constituit un boom de presă, la acel moment, nu atât pentru ineditul său, cât datorită sincerității brutale cu care a fost rostit, citat fiind de un cunoscut ziar american. Consilierul respectiv vorbea, în esență, de o altă realitate decât cea pe care o percepem/o comentăm/o dezbatem uzual și în funcție de care luăm decizii. „Creierul“ din spatele președintelui american vorbea pur și simplu de realitatea pe care o produce un imperiu (referindu-se la Statele Unite, firește – n.n.).
„Suntem un imperiu, spunea acel consilier, într-o citare aproximativă, și ne confecționăm propria realitate. În timp ce voi observați și analizați realitatea pe care o credeți realitate valabil acceptată, noi producem alte și alte realități, pe care voi veți fi întotdeauna ocupați să le comentați.“
Trebuie să fim conștienți de faptul că multe dintre declarații, intervenții, decizii ale șefilor de state și de guverne, ale oamenilor puternici, care pot înclina balanța mondială într-o direcție sau alta, se bazează pe prestația acestor consilieri, al căror cuvânt atârnă extrem de greu. Pozițiile Casei Albe, de pildă, dar nu numai, sunt rodul unei întregi instituții, al unui întreg mecanism care de regulă funcționează ca uns. E greu de imaginat împletirea inextricabilă, dar dificilă, uneori benefică pentru părțile interesate, alteori toxică, între politică, mediul de afaceri și influențele militare, dictate și ele în special de ascensiunea industriei de armament. „Jocul“ intereselor mondiale, realitatea creată de cei puternici, într-un fascinant, în felul său, proces de „geneză“ modernă, sunt mult mai directe și mai puțin diplomatice decât ne-am putea imagina. Ele servesc cuceririi supremației mondiale și, de sub aparenta lustruială de civilizație, se întrevăd colții și ghearele atavice, reacțiile instinctuale de apărare și de atac.
Am vorbit despre Statele Unite, care manifestă mai multă transparență, chiar și în deciziile nepopulare, dar există regimuri semi-autoritariste sau autoritariste, care încearcă stângaci să estompeze atitudini belicoase și înțelegeri subterane, dar aceste regimuri fac asta mai mult pentru popoarele lor, care trebuie prostite, pentru agenda lor internă.
Oricum ar fi, lumea nu e deloc un joc al hazardului, cum uneori am fi tentați să credem, ci rodul unor malversațiuni pe care câteodată le intuim sau despre care ni se vorbește, alteori nu. Așa cum adversarii politici sunt prieteni de afaceri, dacă putem să folosim acest termen, sau de chefuri, și statele au agende subterane care interferează în moduri greu de imaginat. Iar noi, într-adevăr, suntem prea conectați și concentrați să le comentăm, să citim despre ele, rămânând în urmă cu adevărata dezvoltare a evenimentelor.
