Vineri 21 iunie, sub bagheta maestrului Stefan Geiger, vom asculta, la Filarmonica „Banatul”, Simfonia a II-a în do minor („Resurrection”), de Gustav Mahler, una din marile simfonii ale literaturii muzicale. Gustav Mahler a fost unul dintre compozitorii de mare însemnătate în tranziţia dezvoltării muzicale şi a stilului de creaţie dintre secolul XIX şi XX. Nu numai prin compoziţiile sale, dar şi prin activitatea de dirijor şi director artistic al unor mari şi importante ansambluri muzicale ale Europei şi Americii. A fost dirijor permanent la Viena, Budapesta, Hamburg, New York, şi a dirijat ca invitat pe mai toate scenele mari ale lumii din aceea vreme.
Simfonia a II-a a fost scrisă între anii 1888 şi 1894 şi cât timp a trăit a fost considerată ca cea mai cunoscută şi reuşită lucrare a sa. Premiera mondială a fost în martie 1895, la Berlin, sub conducerea lui Mahler, dar era formată doar din trei părţi. Mai apoi a adăugat încă două părţi, astfel că versiunea completă a fost ascultată în decembrie, acelaşi an. Aceasta s-a datorat faptului că încerca să găsească un final ceva mai măreţ decât unul pur orchestral, dar nici nu dorea să i se spună că este un epigon al lui Beethoven, gândindu-se la Simfonia IX-a.
Denumirea de „Resurrection” (Învierea) vine de la un poem al lui Friedrich Gottlieb Klopstock, pe care Mahler l-a ascultat la înmormântarea lui Hans von Bülow, în 1894. El mărturisea că la înmormântare, când a început să cânte corul — „Ca un trăznet m-a lovit aceasta şi totul stătea limpede şi cu înţeles în faţa sufletului meu”. Astfel, în partea a cincea a introdus corul al cărui text se bazează pe poemul lui Klopstok. Simfonia durează aproximativ 80 de minute şi necesită un aparat orchestral impresionant, la care se adaugă orga şi un grup de cel puţin 7 instrumentişti de percuţie. În afară de contribuţia corului „Ion Românu” al filarmonicii, pregătit de maestrul Iosif Todea în ultima parte, în partea a patra şi a cincea este prevăzută o partitură de mezzosoprană care va fi interpretată de Lauren Decker şi o partitură de soprană în partea a cincea care va fi susţinută de Katerina von Bennigsen. Lucrarea are un oarecare caracter ciclic, precum Beethoven în Simfonia a IX-a, ultima parte readucând amintiri din celelalte părţi.