Tot într-o zi de iunie, dar din anul 1964, Spania păstra acasă primul ei trofeu „Henri Delaunay”, devenind pentru prima dată Campioană a Europei la Fotbal. Atunci, în finala disputată pe gazonul stadionului „Santiago Bernabéu” din Madrid, echipa națională de fotbal a Spaniei învingea, 2-1, URSS, prin golurile marcate de Pereda Ruiz de Temiño (minutul 6) și Marcelino Martínez (minutul 86). Echipa sovietică restabilea egalitatea scorului în minutul 8, 1-1, prin golul marcat de Galimzyan Khusainov. Era cea de-a doua ediție a turneului final al Campionatului European de Fotbal și se disputa în Spania, la startul său fiind adunate 4 echipe, Spania, URSS, Ungaria și Danemarca.
Acum, la cea de-a XVII-a ediție a turneului final al Campionatului European de Fotbal, ediție disputată în Germania, care a adunat la startul ei 24 de echipe naționale de fotbal, la 60 de ani de la primul ei succes într-o finală de Campionat European, Spania a câștigat al patrulea ei titlu de Campioană a Europei la fotbal, învingând Anglia, 2-1, pe gazonul stadionului „Olimpic” din Berlin.
Așadar, fotbalul european s-a reîntors în Spania, acolo, în Peninsula Iberică, în țara din care provine echipa națională care a practicat cel mai bun fotbal în Germania și a marcat 14 goluri în cele 7 meciuri disputate la acest turneu (de fapt, 15, dacă luăm în calcul și golul marcat în prelungirile meciului cu Germania), 4 fiind numărul golurilor primite de Spania la EURO 2024.
Timp de 4 ani, fotbalul european aparține Spaniei, titlul cucerit în Germania de echipa antrenată de Luis de la Fuente fiind unul pe deplin meritat, recompensa fotbaliștilor spanioli pentru pasele frumoase, jocul remarcabil de aripi și finalizările nemiloase, într-un turneu în care Spania a intrat undeva cu șansa a șasea sau a șaptea pentru cucerirea trofeului pus în joc.
Anglia, deși favorita numărul unu la câștigarea acestui turneu, nu s-a ridicat mai deloc la pretențiile celor care o dădeau favorită înainte de starul acestei prestigioase competiții europene la nivel de echipe naționale, practicând un joc sub așteptări, în meciurile jucate de Anglia la acest turneu fiind marcate goluri puține, fotbaliștii englezi reușind să înscrie 7 goluri + 1 (în prelungirile cu Slovacia), iar de primit, 6 goluri în dreptul acestei echipe.
În finala disputată contra Spaniei, echipa antrenată de Gareth Southgate a aliniat o formulă de joc bazată pe sistemul 4-4-1-1, compact, în care a reușit să limiteze în prima repriză ocaziile periculoase la poarta apărată foarte bine de Jordan Pickford.
Primele 10 minute din această finală au arătat un joc extrem de prudent din partea ambelor echipe, spaniolii antrenați de Luis de la Fuente dominând la capitolul posesie, în vreme ce englezii antrenați de Gareth Southgate au ieșit destul de greu cu mingea la picior din propria jumătate. „Nico” Williams a avut două acțiuni periculoase în flancul stâng, în ambele cazuri ibericii beneficiind de lovituri de la colțul terenului, iar englezii au fost pentru prima dată în careul advers pentru a aduce ceva pericol, în minutul 15, când centrarea lui Kyle Walker a fost respinsă în corner de Laporte.
În ultimele minute ale primei reprize, Harry Kane a fost blocat în marginea careului după ce a primit balonul într-o poziție favorabilă de la Bellingham, faza încheindu-se cu o lovitură liberă pentru englezi în urma căreia Phil Foden a trimis balonul pe poarta lui Unai Simón, însă fără probleme pentru goalkeeperul spaniol. Nu au existat ocazii clare de gol în primele 45 de minute, jocul arătat de cele două „naționale” fiind unul tacticizat, la vestiarea intrându-se fără gol, 0-0.
Spaniolii aveau să înceapă repriza secundă fără unul din oamenii lor de bază, „Rodri”, accidentat în prima repriză, înlocuit cu Martin Zubimendi. Și totuși, cei care apasă mai intens pe pedala ofensivă în acest început de repriză secundă sunt spaniolii, iar în minutul 47 deschid scorul. Lamine Yamal și Nico Williams au conlucrat perfect pentru golul înscris de atacantul de la Bilbao, Yamal oferind assistul cu numărul 4 la acest turneu, în vreme ce Williams a înscris pentru a doua oară în Germania. La scurt timp după deschiderea scorului, Anglia a fost foarte aproape să încaseze și golul 2, însă Dani Olmo nu a fost inspirat după ce a primit balonul într-o poziție favorabilă în marginea careului.
Forcing-ul iberic a continuat să creeze mari probleme în apărarea engleză, Morata, într-o poziție iedală, a fost blocat aproape de linia porții de Stones, iar Williams a fost aproape de a face dubla cu un șut de la distanță.
Jude Bellingham, pe la mijlocul reprizei secunde, avea să pună pentru prima dată probleme în ultima treime, șutul său în forță trecând aproape de țintă. Ofensiva avea să fie pe plus tot în dreptul echipei lui de la Fuente, Yamal fiind aproape de a face 2-0 în urma unui contraatac, însă un reflex bun al lui Pickford a salvat Anglia, iar din marginea careului advers, Fabián Ruiz a încercat și el fără succes un șut la țintă.
Gareth Southgate, după pauză, a operat câteva modificări în team-ul pe care-l antrenează, Watkins și Palmer fiind introduși în teren în locul lui Kane și Mainoo, aceste schimbări având un efect pozitiv. O acțiune de atac purtată de englezi în flancul drept, a dus la golul egalizator marcat de Palmer, care l-a învins pe Unai Simón cu un șut din marginea careului, după o pasă bună venită de la Bellingham, în rol de pivot.
Spania a continuat să domine, combinația spectaculoasă între Williams – Olmo și Yamal putând duce la golul doi al ibericilor, însă șutul „extremei” de la Barcelona a fost din nou parat de Pickford.
În ultimele minute ale timpului regulamentar, Spania a trecut prin mari emoții, Unai Simón și Dani Olmo având intervenții decisive, ultimul de pe linia porții, după încercările lui Declan Rice și Marc Guéhi
Scorul final al acestui joc a fost stabilit în minutul 86, prin golul marcat de Mikel Oyarzabal, după pasa primită de la Marc Cucurella. Spania învingea, așadar, 2-1, întreaga țară exulta în urma acestei victorii care plasează Spania pe primul loc în aceea ce privește numărul total de trofee „Henri Delaunay” câștigate.
La startul jocului, echipele trimise în teren s-au prezentat în următoarea componență:
Spania: Unai Simón, Dani Carvajal, Robin Le Normand (José Iglesias „Nacho”, minutul 83), Aymeric Laporte, Marc Cucurella, Rodrigo „Rodri” Hernandez (Martin Zubimendi, minutul 46), Fabián Ruiz, Lamine Yamal (Mikel Merino, minutul 89), Dani Olmo, Nico Williams, Álvaro Morata (Mikel Oyarzabal, minutul 68). Antrenor, Luis de la Fuente.
Anglia: Jordan Pickford – Kyle Walker, John Stones, Marc Guéhi, Luke Shaw, Kobbie Mainoo (Cole Palmer, minutul 70), Declan Rice, Bukayo Saka, Phil Foden (Ivan Toney, minutul 89), Jude Bellingham, Harry Kane (Ollie Watkins, minutul 61). Antrenor, Gareth Southgate.
Au arbitrat, la centru, François Letexier, asistenți, Cyril Mugnier și Mehdi Rahmouni. Au fost arătate cartonașe galbene, din echipa Spaniei, Dani Olmo, din echipa Angliei, John Stones, Harry Kane și Ollie Watkins.
„Să pierzi o finală este incredibil de greu. În primul rând, felicitări Spaniei. Au fost cea mai bună echipă din turneu. Au fost cea mai bună echipă în seara asta.
Jucătorii noștri au fost incredibili, au oferit tuturor nopți incredibile. Nu ar fi putut să dea mai mult în ceea ce privește efortul, dorința și caracterul lor.
În seara asta nu am ținut suficient de bine mingea. De fapt, ne-am apărat bine în prima repriză în special, le-am limitat posibilitățile, dar nu am putut juca suficient de bine prin contra-pressing. De fapt, nu am folosit prea bine mingea până când am marcat, după care am avut o perioadă decentă în joc.
Cred că echipa a făcut țara mândră. Au ajuns în prima finală departe de Anglia. O a doua finală în două turnee este incredibilă, într-adevăr”, a declarat, la finalul jocului, Gareth Southgate, antrenorul Angliei.
„A fost o experiență excepțională, în care am început să interpretez fotbalul într-un mod diferit. Am spus că am un avantaj și anume că îi cunosc pe toți jucătorii de la vârsta de 15 ani. Asta mi-a dat încredere să le explic ce vreau de la ei, să continui să fiu același. Ei mă cunosc, știu că nu m-am schimbat, iar asta îmi dă credibilitate. Ne face puternici și ajută mesajul meu să ajungă mai bine la ei. Eram sigur că jucătorii mei au crezut în mine… timp de un an și jumătate au fost infailibili.
Am fost fideli unei idei pe care jucătorii au lansat-o și au înțeles-o fantastic. Avem mai multă versatilitate în jocul nostru, profitând de caracteristicile jucătorilor. Avem ritm pe aripi, control și posesie la mijloc și o apărare foarte solidă, foarte sigură, care ne-a oferit mult echilibru în toate aspectele jocului.
Acum, totul este fericire, mândrie și să ne bucurăm de acest moment pe care l-am câștigat – nimeni nu ne-a oferit nimic gratuit.
Acest grup de jucători poate continua să crească și să se îmbunătățească pentru că-și dorește concurență, încercare de a câștiga, să facă mândru fiecare spaniol, din prima zi și până în ultima.
Sunt fericit pentru țara mea, pentru Spania, pentru entuziasmul pe care l-am generat și sper (oamenii) să simtă aceeași mândrie, mulțumită tuturor acestor fotbaliști”, a declarat la finalul acestui joc, antrenorul Spaniei, Luis de la Fuente.
Statisticile acestei finale arată avantajul Spaniei, fotbaliștii spanioli având 63% posesia balonului, față de 37% a fotbaliștilor englezi, iar în privința șutirilor expediate pe spațiul porții, Spania conduce în aceste statistici, 6-3, la fel și în ceea ce privește șuturile în afara spațiului porții, 10-6.
Harry Kane a pierdut finala EURO 2024, dar, ca o consolare, a câștigat Gheata de Aur după ce o regulă bizară prevede distribuirea acestui premiu la alți 5 fotbaliști cu număr egal de goluri.
Căpitanul Angliei a marcat din penalty împotriva Țărilor de Jos, în semifinale, mai înainte, din lovituri de la 11 metri împotriva Danemarcei și Slovaciei, iar totalul său de trei goluri pe parcursul turneului a fost suficient pentru a fi primit în topul clasamentelor alături de Dani Olmo din Spania, Cody Gakpo din Țările de Jos, Jamal Musiala din Germania, Georges Mikautadze din Georgia și Ivan Schranz din Slovacia.
Revenind la echipa Campioană a Europei, Spania, „Rodri” a primit trofeul pentru cel mai bun fotbalist al turneului, iar Lamine Yamal a fost desemnat cel mai bun tânăr fotbalist de la turneul final din Germania.