Trei compozitori englezi pe afişul Filarmonicii „Banatul” din Timișoara, în concertul vocal-simfonic de vineri, 17 mai. Sub conducerea dirijorală a maestrului George Jackson vom asculta Uvertura de concert „In the South” de Edward Elgar, „Flos Campi” pentru violă şi orchestră, şi Cantata „Belshazzarʼs Feast” de William Walton.
Ajungând un compozitor foarte cunoscut, s-a organizat un festival de trei zile dedicat lucrărilor sale. Era programat pentru martie 1904, la Covent Garden, unde urmau să participe Regele Eduard al VII-lea şi Regina Alexandra. Edward Elgar dorea să scrie o simfonie pentru acest eveniment. La finele anului 1903, imediat după Crăciun, a plecat în vacanţă în Italia, la Bordighera, pe coasta Mării Ligurice, la graniţa cu Franţa. Apoi s-a mutat în Alassio, puţin mai sus, spre Genova. Orice englez care pleacă în Italia este marcat de soarele ei, de întreaga atmosferă a vieţii locuitorilor de pe coastele Mediteranei. La fel s-a întâmplat cu Edward Elgar. În locul unei simfonii, a compus o uvertură de concert de dimensiunea unui poem. De aceea a denumit-o În Sud (Alassio). Premiera a avut loc în a treia zi a festivalului, la 16 martie 1904. Trebuia să o dirijeze Hans Richter, dirijorul concertului, dar nefiind gata partitura pentru a fi studiată, uvertura a dirijat-o Elgar însuşi.
Flori de câmp este traducerea din latină a lucrării lui Vaughan Williams, Suită pentru violă, cor mixt şi orchestră mică. De fapt este mai mult un eseu sau poem simfonic, întrucât cele şase mişcări sunt executate fără pauză. Premiera a fost la 10 octombrie 1925 cu orchestra Queenʼs Hall şi solist Lionel Tertis, căruia i-a fost dedicată compoziţia. Datorită titlului, doi ani mai târziu, compozitorul explică faptul că unii au apreciat lucrarea drept o creaţie plină de atmosferă florală. Este o părere înşelătoare, pentru că nu ideile pastorale stau la bază. Este vorba de pasiune şi chin, de lirism şi momente de durere evidentă. Este o muzică uneori luxuriantă şi deseori senzuală. Conform informaţilor de pe net, cheia se găseşte în prima secţiune, unde întâlnim – Quia amore langueo, adică Sunt bolnav de dragoste. O lucrare complexă, plină de emoţie. Solist va fi violistul Ryszard Groblewski.
În anul 1929, BBC i-a comandat lui William Walton o lucrare vocal-simfonică de mai mici dimensiuni şi un aparat interpretativ la fel de redus. Era prevăzută a fi cântată în studioul lor. Subiectul era somptuoasa sărbătoare a lui Belshazzar, Regele Babilonului, o istorie Biblică în care se vorbeşte despre exilarea evreilor şi sărbătoarea Regelui. Marcat de măreţia subiectului, Walton a uitat de cererea despre dimensiuni şi a creat o lucrare care necesită mari forţe interpretative. De aceea premiera a fost amânată pentru anul 1931 şi prezentată la Festivalul de Muzică de la Leeds. În câteva cuvinte, după distrugerea Primului Templu, Regele dă o mare petrecere şi face blasfemia de a bea din vasele sfinte ale evreilor, luate din templu. În Cartea lui Daniel scrie că o apariţie fantomatică a scris pe perete despre viitoarea dispariţie a lui Belshazzar. În aceeaşi noapte el este ucis şi împărăţia lui se destramă.
Solist va fi baritonul Bogdan Baciu. Corul a fost pregătit de maestrul Iosif Todea.
