Una dintre cele mai vânturate ziceri din viața politică românească trimite la lipsa tot mai acută de valoare a clasei noastre politice. Că avem o clasă politică tot mai coruptă, tot mai lacomă, o clasă politică agresivă, vulgară, semianalfabetă, știți dv., cu tot ce e mai rău pe lumea asta. Și că, dacă privim în trecut, vine vorba că, imediat după 1989, cu totul altfel erau politicienii români. Și la Centru, și în teritoriu. Mă rog, perspectiva aceasta din urmă, idilică și romantică, aș opina că poate merge la capitolul amintiri din copilăria clasei politice românești, așa că nu mai insist. După cum, cred că diagnosticului cu privire la valoarea clasei noastre politice, deși este exact în constatare, îi lipsește un mic, dar covârșitor „detaliu”: clasa politică românească este exact, dar exact după chipul și asemănarea votanților ei. Atenție, nu spun după chipul și asemănarea electoratului, fiindcă ar fi nedrept. Și iată de ce.
La ultimele alegeri parlamentare, adică cele din 2020, prezența la vot a fost de 33,24 %. Ceea ce înseamnă că o treime dintre românii cu drept de vot au ales cine să ne conducă pentru ciclul de patru ani. Și, dacă mergem mai în adâncime, pentru a înțelege mai bine, ar trebui să vedem, de pildă, câți dintre cei care au venit la vot sunt din mediul rural și câți sunt mediul urban.
Sau câți dintre votanți nu au studii superioare. Adică e de văzut câți dintre cei care au votat au și înțeles ce au votat. Sau, în localitățile mici, pur și simplu, au pus ștampila acolo unde primarul i-a sfătuit să o facă.
Nu vă speriați, nu o să vă aglomerez cu statistici, dar, dacă nu ați aflat încă, aș vrea să știți că podiumul partidelor care au cei mai mulți votanți cu studii superioare este alcătuit din USR, PNL, AUR și PSD. Da, în procente de votanți cu studii superioare, la ultimele alegeri, USR a avut 54,8, PNL– 29, 6, AUR – 22,6, iar PSD – 16.
În ce scop am reamintit aceste procente? Evident, nu pentru a explica sociologic de ce, de pildă, nimeni din electoratul PSD nu se simte deranjat la principii că situația studiilor universitare, târzii și obscure, ale dlui Ciolacu e mai misterioasă decât asasinarea lui JF Kennedy…
Am amintit procentele cu pricina fiindcă ele pot desluși, în linii mari, desigur, mai multe lucruri. Și, ca să vă mai spun un mic secret, aflați că DOAR 16 la sută din populația României are studii superioare. Da, vi se pare halucinant, nu-i așa? În ciuda faptului că, la un moment dat, aproape că nu exista târgușor din țara asta în care să nu fi funcționat vreo dubioasă filială de universitate privată, procentul românilor cu studii superioare este unul dezastruos. Și tot în ciuda faptului că la majoritatea facultăților nu se mai dau admiteri… Asta în timp ce, de pildă, Ungaria și Bulgaria au peste 30 de procente.
Deci, e greu de crezut că cele 16 la sută procente cu studii superioare și dacă se duc in corpore să voteze pot vota mai mult de 16 la sută intelectuali de rasă. Las la o parte faptul că intelectualii de rasă, cu mici excepții, s-au cam fript cu partidele și preferă să își vadă de treabă. Ceea ce, cred eu, e mult mai inspirat, fiindcă nu cred deloc că finețea și cultura te fac, de la sine politician. Dar asta e o altă poveste. Necazul partidelor cu mulți intelectuali (cu studii superioare) este că ele își și pierd cel mai ușor votanții. Fidelitatea votanților inteligenți (nu neapărat și cu studii superioare) e mult mai fragilă decât a celorlalți, mai tălâmbi. Mai ușor manipulabili. Sau, pur și simplu, mai ușor șantajabili: cu slujbe, cu certificate de handicapat, de asistat social etc.
Cine sunt cele mai expuse partide aici? Evident, USR-ul și PNL-ul. Al căror electorat nu se lasă păcălit de aburelile unor lideri și, ca protest, de regulă, aleg să nu mai voteze. Așa s-a întâmplat cu electoratul PNL-ului dezamăgit de guvernarea cu PSD, așa s-a întâmplat și cu electoratul USR-ului, dezamăgit de luptele intestine și nu numai. (În paranteză fie spus, filiala Timișoara a USR-ului ar trebui să pună zilnic o lumânare, la Catedrală sau în orice recipient – evident, reciclabil – consideră dumnealor, pentru a mulțumi Cerului că PNL-ul l-a ales candidat la Primărie pe dl Prof. univ. dr. pens. Nicolae Robu! Și, astfel, i-a reactivat votanții!)
Dar să nu uit de unde am plecat și să închei sumarele considerații despre faptul că aleșii noștri ne seamănă spunând că, într-o țară cu un sistem de valori morale, înjurăturile, agresiunile, acuzele deșănțate, replicile rasiste, xenofobe, antisemite și homofobe ale unor parlamentari ar fi imediat sancționate de partid. Dacă partidele ar ști că asemenea mizerii le erodează imaginea. Numai că partidele știu foarte bine că nu se întâmplă așa. Și nu fac nimic. Ba chiar trag, complice, cu ochiul, spre nucleul dur al votanților. Care e după chipul și asemănarea lor.
După cum ar mai trebui spus că, în momentul de față, partidele cu sistemul nervos foarte nervos – cum sunt AUR și S.O.S. – sunt mai ales rezultatul contraselecției clasei politice din ultimii ani. O clasă tot mai coruptă și mai sfidătoare. Este de ajuns să ne amintim ce sume se vehiculează în scandalurile de corupție Dumitru Buzatu (PSD) și Iulian Comănescu (PNL) pentru a înțelege că trăim în lumi paralele. Și, colac peste pupăză, să nu ne ascundem după degete și să recunoaștem că un rol nefast în emergența unei isterii fără precedent în România este și rezultatul unor decizii ale Justiției. Sau al unui comportament dubios de lax al Poliției, de prea multe ori aflate în cârdășie cu grupuri interlope și infractori. Chiar nimeni cu adevărat responsabil nu înțelege?
