De câte ori vine vorba despre zâsa noastră, a bănățenilor, cum că „Tot Banatu-i fruncea”, eu mă gândesc și la un record care ar trebui neapărat înregistrat în Cartea Recordurilor: aici, în Banat, sărbătorim cele mai multe zile naționale din toată România. Asta fără ca – așa cum desigur știți – să ne fi unit cu Țara la 1 Decembrie 1918. Așadar, autoritatea românească în Banat începe în 1919, dar granițele nu sunt bine așezate nici cu viitoarea Iugoslavie, nici cu Ungaria. Între altele, în 1922, Beba Veche era cedată României, iar în 1924, și Jimbolia trecea de la sârbi la Regatul Român.
Nu am însă competențe în domeniul istoriei Banatului, așa că nu mă voi referi la acel moment, ci am să vă atrag atenția asupra unor lucruri care țin de o istorie ceva mai recentă a Jimboliei. De fapt, cel mai vizibil lucru care ar trebui subliniat în opinia mea sunt personalitățile vieții științifice și culturale ale orașului atât de dinainte de 1918 cât și, evident, după 1924. Și, când spun personalități, mă refer la șase personalități a căror faimă a depășit fruntariile regiunii: dr. Karl Diel (1855-1930), Stefan Jäger (1877-1962), dr. Dimitrie Bagdasar (1893-1948), preotul Mihail Avramescu (1909-1984), scriitorul Petre Stoica (1931-2009) și dr. Petru Drăgan (1932-2007).
Dr. Karl Diel, născut la Jimbolia, a fost unul dintre cei mai prestigioși medici de la începutul secolului XX din întregul imperiu austro-ungar. Întâi de toate, aș remarca faptul că profesionalismul său a fost recunoscut, indirect, de faptul că soția sa era fiica medicului Curții Imperiale de la Viena. Un mariaj care a însemnat accederea în sânul aristocrației vremii. Dr. Diel este organizatorul Spitalului din Jimbolia, al cărui director ajunge în anul 1924, adică în anul în care Jimbolia se alipește României, iar activitatea sa excepțională a fost răsplătită de regele Ferdinand cu Steaua României în grad de comandor. O casă memorială îi este dedicată prin grija strănepoatei sale, prof. univ. dr. Pia Brânzeu, o statuie a sa se află în fața Primăriei, iar un bust se află în incinta spitalului orăşenesc care îi poartă numele.
Amatorii de arte plastice știu că Stefan Jäger – cu studii și succes de public la Budapesta – a fost, dacă se poate spune așa, ochiul oficial al șvabilor bănățeni. A pictat venirea lor în Banat, scene din viața cotidiană, portul lor, târgurile, sărbătorile religioase sau cele laice (Kirchweih-ul), dar și deportarea germanilor în Bărăgan și în Uniunea Sovietică. Casa Memorială Stefan Jäger, inaugurată în 1969, a devenit, în 1994, Muzeul Stefan Jäger.
În anul 1928, la Spitalul orășenesc din Jimbolia, poposea părintele neurochirurgiei românești, Dimitrie Bagdasar. Împreună cu soția sa, venea după un stagiu de cercetare în SUA în clinica celui mai mare neurochirurg al lumii, Harvey W. Cushing. De la Jimbolia, Bagdasar a participat, în 1931, la Congresul Mondial de Neurologie de la Berna, cea mai importantă manifestare medicală a vremii. Imediat după război, și el, și soția sa aveau să fie miniștri ai Sănătății. Iar fiica lor, Alexandra, eminentă profesoară de matematică în SUA, a fost soția laureatului Premiului Nobel pentru literatură Saul Bellow.
În 1972, când familia mea s-a mutat la Jimbolia, am aflat că preotul ortodox Mihail Avramescu fusese, în tinerețe, poet avangardist, prieten cu Mircea Eliade și Eugen Ionescu, între alții, că a avut o revistă ezoterică în anii `30, că s-a convertit la ortodoxie în 1936, că a scris despre Cabala și că, de onomastică, la Jimbolia veneau scriitori celebri de la București și Timișoara, între care Nina Cassian, Alexandru Paleologu, Cornel Ungureanu, Șerban Foarță sau Andrei Ujică. Iar târziu, peste ani, am aflat și că Avramescu era personaj al mai multor romane, între care și Delirul de Marin Preda.
Numele poetului și traducătorului Petre Stoica este scris pe coperțile a peste 40 de volume de poezie, traduceri și memorialistică, majoritatea fiind premiate. În 1995, părăsea viața tumultoasă a Bucureștiului și alegea să se stabilească la Jimbolia, unde a întemeiat Fundația Culturală Româno-Germană Petre Stoica cu scopul de a reconstitui viața culturală și spirituală română și germană de pe teritoriul Banatului. În 2007, a fost inaugurat —Muzeul Presei Sever Bocu, Petre Stoica fiind întemeietorul acestui muzeu unic în România și Europa Centrală.
Între personalitățile născute la Jimbolia, medicul și profesorul universitar Petru Drăgan înseamnă urologul cu cea mai mare anvergură științifică al Banatului și între cei mai importanți din România. Absolvent strălucit al Facultăţii de Medicină din Timişoara, a urmat studii de specializare la Departamentul de Urologie al Universității California din Los Angeles (1969-1970), a fost profesor de Urologie la Universitatea din Monrovia, Liberia, a condus echipa care a efectuat primul transplant cu rinichi prelevat de la cadavru în România (în 1981), a introdus 15 noi tehnici de intervenție chirurgicală. Și, dacă stau bine și mă gândesc, dincolo de anvergura științifică, Profesorul Petru Drăgan a fost un povestitor atât de fermecător al istoriei Banatului nostru pe care o știa ca nimeni altul.
Evident, selecția mea din lunga listă a personalităților jimboliene este subiectivă și, evident, incompletă. Incompletă fiindcă, începând cu anii 70, etnicii germani din Jimbolia au început să plece, oficial sau riscându-și viața, în Republica Federală Germania. A fost, este una dintre cele mai profunde răni ale României, fiindcă hemoragia șvabilor, alături de cea a evreilor, și, evident, de cea a românilor ne-a făcut mai săraci. Dincolo de această tristețe însă, nu uit să scriu: La mulți ani, Jimbolia mea dragă!
