Internetul manelist

Kitsch-ul este un fenomen cercetat de ani de zile. El a devenit chiar o categorie estetică, asupra căreia s-au aplecat cercetători, critici sau artişti. Prostul gust este, din păcate, de o agresivitate extrem de greu de controlat. Dar, ce e până la urmă prostul gust? Şi asta e discutabil. Ceea ce pentru unii e kitsch, pentru alţii reprezintă artă curată şi expresia absolută a frumosului. În această logică, maneaua, care reprezintă o cultură secundară sau chiar subcultură, dar are o colosală deschidere spre mase mari de oameni, a fost asociată imediat cu fenomenul kitsch. Termenul manelizare a devenit unul comun atunci când vrei să zugrăveşti ceva în culoarea prostului gust.

Din păcate, de o evidentă tabloidizare şi manelizare nu a scăpat nici internetul. Aici se lăfăie adevărate „opere” de gust îndoielnic. Pe zi ce trece, aproape orice activitate pe internetul românesc, să spunem aşa, devine agasantă, din cauza unor marote pe care unii le consideră aducătoare de vizualizări sau like-uri. Goana după acest tip de audienţă naşte, fără doar şi poate, monştri. Este vorba, însă, de o audienţă care se manifestă facil, de suprafață, mesajele fiind astfel concepute încât utilizatorul doar să deschidă, din curiozitate, o postare, fără să o mai citească. Nici n-ar avea ce, de altfel, pentru că pe net conţinutul formelor fără fond e la el acasă. Sigur că vizualizările aduc, teoretic, bani, aşa cum odinioară aduceau tirajele mari ale ziarelor. Asta însă, doar teoretic. Publicaţiile online s-au aliniat rapid şi chiar au devenit purtătoarele de drapel ale acestei tendinţe: „intră aici să vezi ce a păţit cutare vedetă”, „nu o să-ţi vină să crezi”, „uite ce iubită are cutare”, „vei râde cu lacrimi”, ori „îţi vor da lacrimile când citeşti asta”, „a uimit tot internetul” etc. Frânturi de fraze, pretins acroşante, trimiteri grobiene către articole subţiri din toate punctele de vedere, constituie o galerie impresionantă, în felul ei, a prostului gust. Acest mod de interacţiune promovează din plin o subcultură periculoasă şi obişnuinţa de a citi în diagonală. Lectura unor asemenea materiale manelizate nu face decât să distrugă orice fel de apetit pentru carte, de pildă. Oricum, mai ales tineretul, nu mai are răbdare pentru nimic, iar o astfel de „ofertă” pe accesibilul internet nu face decât să stimuleze această predispoziţie.

Nu vrem să fim neapărat scolastici în această opinie, numai că ar fi nevoie să dăm, poate, mai multă atenţie acestor fenomene, mai ales atunci când e vorba de caractere în formare. Veţi spune că internetul reprezintă chintesenţa comunicării libere, a democratizării informaţiei şi aşa şi e. Doar că e nevoie să ai măcar un mijloc de apărare în faţa culturii kitsch care l-a cucerit.