În Antarctica, oceanul cald atacă pe furiș un ghețar major printr-o rută necunoscută anterior. Pe măsură ce mareea în creștere ridică un capăt de coastă al ghețarului Thwaites de pe continentul sudic de pe fundul mării, apa caldă sărată se strecoară dedesubt. Acest aflux de apă de mare își forțează drumul pe mulți kilometri în interior, în timp ce topește gheața. Apa de topire și apa de mare sunt apoi evacuate pe măsură ce mareea scade, raportează cercetătorii în Proceedings of the National Academy of Sciences.
Calota de gheață din Antarctica de Vest, unde se află ghețarul Thwaites, este o fortăreață asediată de inamici. Această cupolă de gheață de mărimea Alaskăi se află într-un bazin oceanic în formă de bol. Marginile calotei de gheață, unde se ridică de pe fundul mării, sunt constant asaltate de curenții oceanici calzi, denși și sărați.
Asaltul termic este deosebit de feroce de-a lungul secțiunii de coastă în care Thwaites, un coridor de gheață de 120 de kilometri, se varsă în ocean. Thwaites pierde în prezent 75 de miliarde de tone de gheață pe an – reprezentând aproximativ jumătate din gheața pierdută din toată Antarctica.
O mare parte din această pierdere provine din topirea și retragerea liniei de împământare a ghețarului, unde peretele său exterior se sprijină pe fundul mării. Pe măsură ce linia de împământare a lui Thwaites se retrage, aceasta reduce frecarea la patul ghețarului. Acest lucru permite ghețarului să alunece și să-și arunce gheața în ocean mai repede, contribuind la creșterea nivelului mării.
Din 2023, oamenii de știință folosesc un nou set de sateliți, numit ICEYE, pentru a monitoriza ghețarul de trei ori pe zi.
Aceste măsurători mai frecvente au dezvăluit „câteva surprize mari”, spun ei. „Vedem o dinamică pe care nu am mai văzut-o până acum.”
La fiecare val mare, un strat de apă de mare de la 10 până la 70 de centimetri înălțime e împins sub marginea calotei și migrează până la 12 kilometri spre interior. Cercetătorii au putut detecta acest lucru deoarece satelitul a arătat suprafața superioară a gheții urcând și coborând pe măsură ce apa se mișca sub ea. De-a lungul întregului ghețar, aceasta se ridică la 200 de milioane de metri cubi de apă de mare care intră și iese în grabă în fiecare zi.
Acea apă de mare este cu doar 3,6 grade Celsius deasupra punctului de topire al gheții, dar are o putere surprinzătoare. „Gheața ghețarului urăște sarea” pentru că accelerează topirea.
Această intruziune de maree „este un fenomen pe care pur și simplu nu am știut să-l căutăm”, spun cercetătorii. „Bănuim că este foarte răspândită.” De asemenea, ei sugerează că va fi important să se includă acest nou fenomen în simulările computerizate care prezic pierderea viitoare a gheții și creșterea nivelului mării: „Suntem cu adevărat interesați să vedem cum va afecta acest lucru ratele de retragere”.
