Alegerile locale au trecut. S-au dus și europarlamentarele. Până la instalarea noilor primari, președinți de consilii județene și consilii locale o să mai treacă aproape trei luni.
Simonis se bucură că a scăpat de furcile caudine și a reușit destructurarea PNL-ului la Timiș, creând multe convulsii și la nivel de țară.
O parte din PNL-iști fie au plecat din partid, fie i s-au alăturat lui Alin Nica.
Alin Nica a ieșit cel mai rău dintre toți liderii de partide de la Timișoara. A suportat calvarul luptei cu ierarhicii superiori, care l-au sacrificat, fără jenă, pentru „binele” coaliției.
Care „bine” nu se știe cât o să țină. Până la toamnă sau până la iarnă.
Alin Nica nu și-a ales o strategie bună în 2023, când, cedând presiunilor de la București, l-a anunțat pe N. Robu ca viitor candidat pentru primăria Timișoarei.
Putea N. Robu să câștige primăria?
Sigur că ar fi putut, dar nu a avut energia necesară să devină mai ofensiv, luându-l la „bani mărunți” pe Fritz. Corupția useristă a fost criticată blând, uneori cu jumătate de gură.
Iar gura a fost numai a lui. Cei din staff s-au auzit rar și puțin.
Și deloc convingător.
Fritz a recuperat rapid prin demagogie și justificarea unor realități care au reușit să inducă ideea că este un campion al luptei cu clanurile țigănești (vezi faza cu gardul de pe Loga și scandalul cu vecinătatea țigan-român, ulterior).
Gospodar prost, gargaragiu bun. Dar va avea o misiune foarte grea în mandatul viitor.
La fel ca și Simonis și ca mulți primari (unii penali) de pe la diferite comune din Timiș.
Schema de construire a unor majorități stabile în multe consilii locale e foarte complicată, mai ales acolo unde nu s-a lăsat loc de întors în campania electorală.
Alianțele care s-au constituit înainte de alegeri se pot destrăma foarte ușor, îngreunând și blocând, de cele mai multe ori, decizia administrativă.
Simonis, care n-a prea dovedit până acum calități de manager, va fi amendat rapid, în momentul în care va face aranjamente cu useriștii. Chiar și de către ai lui. Ca să nu mai vorbim de liberali.
S-a lăudat peste tot cu influența lui și a lui Grindeanu la nivel guvernamental și parlamentar, dar nu prea pare apt pentru o cursă lungă, cu multe obstacole.
Pe când Alin Nica, aparent pierzător în serie, poate să-și conserve o parte din voturi (dacă nu în majoritate) pentru alegerile parlamentare, unde ar putea să câștige un loc de deputat.
Va trebui să se elibereze de cordonul ombilical pe care i l-a creat alianța cu USR-ul și cu Fritz.
Depinde de abilitatea lui de a valoriza conjuncturile favorabile, care vor apărea, inevitabil, în lunile următoare.
Și, de asemenea, de strategia de acțiune imediată sau în așteptare. N-a fost un tip abil până acum, dar s-ar putea să devină.
D. Fritz, victorios la primăria Timișoarei, grație minorităților de toate felurile (etnice, religioase, sexuale), așa cum spuneam rândul trecut, s-a dovedit la fel de tupeist ca în atâtea rânduri: și-a anunțat posibila candidatură la șefia USR-ului, dar și-a băgat repede coada între picioare, când și-a adus aminte că nu are cetățenie română.
Fiind cu câteva dosare penale posibile, vom avea tot atât de multe mirosuri de tip Continental și tot atâtea parcelări de tip Bardeau.
N. Robu are o strategie postelectorală ciudată. A anunțat că se retrage și se dedică pasiunilor casnice și hobby-urilor. Dar, spre surprinderea multora, s-a dezis, părând a aștepta ceva de la conducerea centrală a PNL, dar și de la cea locală, interimară.
În rest, zona de așteptare până la toamnă va naște culise și subterane politice noi, unde granițe imposibile pot dispărea cât ai zice pește.
