Lumea se află pe marginea unei prăpastii comerciale. Într-un moment de maximă tensiune globală, China lansează un apel direct Uniunii Europene: „Să rezistăm împreună practicilor unilaterale și de intimidare”. Mesajul președintelui Xi Jinping nu lasă loc de interpretări – Beijingul vrea un partener solid în lupta împotriva politicilor comerciale agresive ale lui Donald Trump.
Oferta vine într-un context exploziv. Războiul comercial dintre SUA și China atinge noi cote dramatice, cu tarife vamale crescute la 125% pentru importurile americane în China. În vreme ce Trump își rezervă încă tunurile pentru Europa, Beijingul se pregătește să își consolideze poziția globală căutând aliați.
UE, prinsă între două focuri. Rămâne cu aliatul tradițional – SUA – sau își întoarce fața spre China, în numele globalizării economice și al unei piețe internaționale „echitabile”? Întrebarea divizează liderii europeni. Unii cer o apropiere strategică de Beijing, într-o încercare de a evita un nou conflict economic care ar putea devasta economiile fragile ale blocului comunitar. Alții, mai sceptici, avertizează asupra riscurilor unei alianțe cu un regim autoritar, cu un istoric de practici comerciale opace și de presiune diplomatică.
Dilema Europei este uriașă: va merge înainte alături de Washington, riscând să fie atrasă într-un nou val de sancțiuni și taxe, sau va întinde mâna Chinei, cu riscul de a fi percepută ca o piesă de șah în jocul geopolitic al Beijingului?
Tensiunile comerciale amenință să destabilizeze nu doar piețele financiare, ci și echilibrul diplomatic global. O eventuală alianță China-UE ar fi o lovitură dură pentru ambițiile americane de a-și impune hegemonia economică. Dar, în același timp, ar marca o ruptură istorică în alianța transatlantică ce a definit politica globală de după cel de-al Doilea Război Mondial.
Liderii europeni sunt puși în fața unei decizii care nu mai poate fi amânată. Orice pas greșit ar putea declanșa un nou val de instabilitate economică și politică la nivel mondial.
