Se împlinesc 70 de ani de la decesul Marelui Nostru George Enescu. S-a stins în noaptea de 3 spre 4 mai 1955, la Paris.
George Enescu s-a născut la 19 august 1881, în satul Liveni-Vârnav, Cracalia, județul Botoșani. A fost al optulea copil în familie și, încă de mic, a avut înclinație pentru muzică. La vârsta de 3 ani a auzit întâmplător, pentru prima oară, un taraf cântând într-o staţiune balneară situată în apropierea satului natal, care l-a entuziasmat. La 4 ani a primit o vioară adevărată și a început să înveţe să cânte după ureche, fără să cunoască notele. Imita melodiile auzite la horele din sat. În 1886, părinţii remarcând dragostea sa pentru muzică, îl duc la Eduard Caudella, compozitor şi profesor la Conservatorul din Iaşi, care remarcă talentul deosebit al lui George Enescu şi îi sfătuieşte pe părinţii acestuia să-şi îndrepte copilul către studii muzicale. Datorită lecţiilor cu Caudella, începe să compună timid câteva cântece. Avea 6 ani. În 1888 îl găsim la Viena, la Conservator, unde studiază cu profesori renumiţi. După 6 ani, la recomandarea lui Josef Hellmesberger Jr., profesor de vioară şi fiul directorului Conservatorului din Viena, George Enescu este trimis de tatăl său să studieze la Paris. Acolo îi are colegi pe viitorii mari muzicieni şi compozitori, precum Maurice Ravel, Florent Schmitt, şi Theodor Fuchs. Elena Bibescu îl ajută ca la 6 februarie 1898 să i se interpreteze la Concertele Collone din Paris, compoziţia sa cu opus1 Poema Română. La 17 ani susţine recitaluri de vioară şi predă lecţii. Mai apoi activitatea sa muzicală alternează între București și Paris. Întreprinde turnee în mai multe țări europene dirijând orchestre şi pregătind recitaluri de vioară. Se remarcă şi prin activitatea pedagogică, printre elevii săi numărându-se Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux și Yehudi Menuhin. La 24 august anul acesta, se deschide o nouă ediţie a Festivalului Internaţional „George Enescu” şi vom avea parte de multe analize ale compoziţiilor sale.
Întorcându-ne la aspecte ale vieţii sale, amintim că odată instaurată dictatura comunistă s-a exilat definitiv la Paris. Până în 1949, deși aflat în străinătate, a deținut încă funcția de președinte al Societății Compozitorilor din România. Viaţa sa afectivă a fost una destul de chinuită. S-a îndrăgostit nebuneşte de Prinţesa Maria Cantacuzino. Ea era căsătorită din 1898 cu Mihai Cantacuzino, fiul omului politic George Grigore Cantacuzino, împreună cu care avea doi copii. Enescu cânta deseori în prezenţa familiei la seratele mondene din casa lor. Era o femeie complicată şi capricioasă. După ce a decedat soţul, a abandonat copiii şi a devenit iubita lui Enescu. În perioada relaţiei cu Enescu, Maruca, cum i se spunea, a avut şi o legătură cu filosoful şi politicianul Nae Ionescu, ce a durat şase ani. Enescu a suferit mult din cauza acestei situaţii. George şi Maruca s-au căsătorit la bătrâneţe.
Un lucru de care nu se prea ştie este că Enescu a avut un copil din flori. O tânără menajeră care lucra în casa părinţilor lui din Dorohoi îl iubea foarte mult. Astfel s-a născut Elena Dinu care va deveni mai târziu croitoreasă la Opera din Bucureşti. Totuşi, dintre geniile muzicii universale care, din păcate, nu au ajuns la vârsta de 40, Tatăl Ceresc i-a oferit genialului Enescu aproape 74 de ani de viaţă. A fost înmormântat în cimitirul Pere-Lachaise din Paris, într-un cavou de marmură albă, aflat în poziția 68.
