Cel mai longeviv președinte al României de după 1989, Ion Iliescu, a murit marți, 6 august 2025, la vârsta de 95 de ani și jumătate.
Ales prin vot popular în „Duminica Orbului”, pe 20 mai 1990, printr-o manipulare grețoasă a populației – grație „televiziunii libere”, singura televiziune din România la acel moment – Ion Iliescu a devenit o figură definitorie a începutului tranziției postcomuniste.
Ion Iliescu a fost un personaj încorsetat în ideologia comunistă până în 1999, un om politic care nu a avut curajul să facă schimbări radicale pentru transformarea României într-o țară europeană și democratică.
A condus România printr-o tranziție dramatică și tragică, de la comunism spre economia de piață. Din cauza politicilor sale, România a fost izolată ani de zile pe plan internațional, mai ales în urma Mineriadei din 13–15 iunie 1990.
În timpul regimului Iliescu, România a fost marcată de o inflație înfricoșătoare (care a ajuns, în cifre reale, nemăsluite, la peste 600%), de faliment economic, de instaurarea marii corupții și marele jaf al țării, iar Mineriadele au rămas o pată uriașă pe obrazul României.
Ales de trei ori președinte al României – în 1990, 1992 și 2000 – Ion Iliescu va rămâne un politician extrem de controversat în politica românească postdecembristă.
Mineriadele, tratatul cu URSS din 1991, atitudinea negativă față de partidele din opoziție, distrugerea brutală a manifestației din Piața Universității, precum și manipularea crasă prin televiziunea publică au fost elemente care au marcat negativ primele sale mandate.
Ultimul mandat, cel din 2000–2004, a arătat un Ion Iliescu schimbat în bine, mai suplu și mai apropiat de politica occidentală. În acest mandat, România a intrat în NATO (2004) și au avansat negocierile pentru aderarea la Uniunea Europeană.
Istoria va fi cea care va cântări, în cele din urmă, toate faptele bune și rele făcute de Ion Iliescu în cei mai bine de zece ani, în care a condus România.
