Sub conducerea lui Mircea Lucescu, echipa României ne-a mai arătat o dată ce valoare de piață are. O valoare mică spre foarte mică.
Aseară a făcut egal cu Cipru, arătându-ne încă odată că nu poate să joace decât o repriză, că nu are un fond psihologic de învingător, că nu are o strategie de joc, care să pună în dificultate un adversar de nivel mediu din clasamentul FIFA.
Lucescu a dat vina pe arbitru la meciul cu Bosnia-Herțegovina, a dat vina pe arbitru la meciul cu Austria, a dat iarăși vina pe arbitru și la meciul de aseară cu Cipru, fiind incapabil să vadă jocul foarte slab al echipei din repriza a doua, care îi se datorează în mare parte.
Așa cum arătam în articolul trecut (,,Un antrenor mulțumit”), echipa României este dezarticulată, având o linie de mijloc cu un joc modest, având fundași laterali slabi(Bancu și Rațiu), având o extremă dreaptă foarte slabă (D. Man). La fel ca și în meciul cu Canada, schimbările pe care le-a făcut Mircea Lucescu n-au fost inspirate. L-a scos pe Dobre, care alături de Burcă și de Drăguș a jucat destul bine spre foarte bine.
Orice antrenor, care posedă bun simț, și-ar da demisia. Ar fi un fapt de onoare, care ar fi necesar și moral. Dar lacomul Mircea Lucescu, nu o să-și dea demisa, ca să nu piardă cei 500.000 de euro pe care federația ar trebui să-i plătească, dacă l-ar demite.
România ar trebui reconstruită din temelii fără Nicolae Crișan, Man, Răzvan Marin, Rațiu, Adrian Bancu, Mitriță și alții.
Când dai vina pe arbitrii, iar tu nu îți asumi nicio responsabilitate, e clar că nu ești un antrenor de valoare. Poate ai fost cândva, dar acum ești epuizat, ești fără idei și nu merită să o antrenezi nici pe Poli Timișoara.
