Timișoara se află, din nou, în centrul unei dispute naționale cu puternică încărcătură simbolică. Un scandal aparent minor – o lansare de carte – s-a transformat într-un adevărat război al declarațiilor. Deputatul AUR, Mihail Neamțu, acuză USR și pe primarul Dominic Fritz de „terorism intelectual” și de tentative de a interzice evenimente culturale, comparându-le cu metodele staliniste și cu episoadele negre din Berlinul anilor ’30.
Un conflict care trece dincolo de o carte
Totul a pornit de la o lansare de carte programată în Timișoara. Evenimentul, care în mod normal ar fi trebuit să fie o simplă manifestare culturală, a devenit un subiect politic exploziv după ce reprezentanți ai USR au cerut interzicerea acestuia, acuzând caracterul „extremist” al autorului.
Reacția a fost promptă din partea deputatului AUR, Mihail Neamțu, care a denunțat public „o nouă tentativă de cenzură” și a acuzat opoziția de „stalinizare a vieții culturale din România”.
„E de-a dreptul revoltător să vezi cum bolșevicii de serviciu sar ca arși la ideea unei lansări de carte. USR cere, cu spume la gură, interzicere, anulare, fix ca activiștii staliniști de altădată. Este hilar și tragic să vezi cum acești străini de țară și de cultură dictează cine are voie să vorbească și ce cărți pot citi românii”, a declarat Neamțu.
Timișoara, locul libertății și al noilor interdicții?
Pentru Mihail Neamțu și susținătorii săi, semnificația locului este esențială. „Timișoara este orașul Revoluției, locul unde s-a murit pentru libertate, inclusiv pentru libertatea de exprimare. E o batjocură fără margini ca exact aici să vină niște agitatori să spună ce carte se poate lansa și ce voce trebuie redusă la tăcere. Ei întinează memoria celor căzuți în 1989 pentru un ideal mai presus de orice”, a adăugat deputatul AUR.
Această referire la Decembrie 1989 amplifică tensiunea și transformă un incident punctual într-un subiect de interes național.
Dominic Fritz, în centrul disputei
Deși controversa a fost generată de pozițiile USR, criticile s-au îndreptat rapid și spre Dominic Fritz, primarul Timișoarei și figura simbolică a USR în Banat. Fritz, venit din Germania cu o imagine de reformator, este acuzat acum de adversari că ar fi „patronul moral” al unei atmosfere de intoleranță culturală.
Contestatarii susțin că Fritz ar fi devenit un administrator rigid și rece, preocupat mai mult de controlul agendei publice decât de respectarea diversității de opinii. „Este o politică a porților închise. Fritz și echipa lui decid ce evenimente primesc sprijin și ce manifestări sunt marginalizate. E o formă de cenzură soft, justificată administrativ, dar resimțită ca o interdicție reală”, afirmă voci din opoziția locală.
Problemele nu sunt noi. În trecut, Fritz a fost acuzat de haos administrativ, proiecte întârziate și gestionarea deficitară a Colterm, compania de termoficare, care a lăsat mii de timișoreni fără căldură în plină iarnă. De această dată, acuzațiile se mută pe teren cultural: „Primarul orașului Revoluției își asumă, tacit, rolul de cenzor. În loc să apere libertatea de exprimare, o restrânge”, spun criticii săi.
Paralele istorice și acuzații grave
Mihail Neamțu a ales să-și construiască atacul politic prin comparații dure. Deputatul AUR a pus în oglindă acțiunile USR și ale primarului Fritz cu două dintre cele mai sumbre episoade istorice: stalinizarea culturii în URSS și arderea cărților de către naziști.
„Acești ‘revoluționari’ de carton se comportă exact ca fasciștii din Berlinul anilor ’30, când cărțile erau arse în piețe publice pentru că deranjau linia oficială. Astăzi nu mai dau foc cărților, dar vor să le scoată din săli, să le interzică și să reducă la tăcere orice voce incomodă. Asta e democrația lor: libertate pentru unii, botniță pentru toți ceilalți”, a spus Neamțu.
Un oraș prins între ideal și realitate
Scandalul nu face decât să adâncească tensiunea dintre simbolul Timișoarei ca oraș al libertății și realitatea actuală, în care autoritățile locale sunt acuzate de încercări de cenzură.
Pentru o parte dintre locuitori, Dominic Fritz rămâne un edil care a adus vizibilitate internațională orașului și a promovat modernizarea. Pentru alții, însă, imaginea lui s-a erodat: „E un primar preocupat de imagine, dar care a pierdut contactul cu realitatea. Când ajungi să fii perceput ca un cenzor cultural în orașul unde s-a murit pentru libertate, atunci ceva nu e în regulă”, comentează un analist local.
Reacții din partea societății civile
Organizațiile civice din Timișoara sunt împărțite. Unele au salutat demersurile USR de a „păstra spațiul public liber de extremism”, considerând că anumite evenimente pot fi toxice. Altele avertizează însă că orice interdicție deschide drumul spre abuzuri.
„Dacă azi interzici o lansare de carte pentru că nu-ți place autorul, mâine vei interzice o expoziție sau o piesă de teatru. Este un derapaj periculos”, a transmis un ONG cultural.
O bătălie pentru libertatea de exprimare
Dincolo de orgoliile politice, disputa din Timișoara ridică o întrebare esențială: unde se termină libertatea de exprimare și unde începe cenzura?
AUR și Mihail Neamțu susțin că ne aflăm în fața unei „dictaturi a corectitudinii politice”, în care orice voce nealiniată este redusă la tăcere. USR și susținătorii săi consideră, în schimb, că societatea are dreptul să se protejeze de „propaganda extremistă” și de „idei toxice”.
Între aceste două perspective, opinia publică este prinsă într-un conflict care nu pare să se stingă prea curând.
Concluzie
Scandalul cărților din Timișoara arată fragilitatea echilibrului dintre libertatea de exprimare și responsabilitatea publică. În timp ce Mihail Neamțu vorbește despre „terorism intelectual” și „stalinizare culturală”, Dominic Fritz și USR sunt acuzați de adversari că au uitat tocmai idealurile Revoluției din 1989.
Ceea ce trebuia să fie o simplă lansare de carte s-a transformat într-un simbol al luptei politice pentru controlul culturii și al memoriei colective. Iar în mijlocul acestui conflict, Timișoara – orașul libertății – riscă să devină scena unor noi interdicții, acolo unde libertatea ar fi trebuit să fie de neatins.
