Timișoara, odinioară lăudată pentru inițiativele „verzi” și imaginea de oraș modern, se sufocă acum sub propriile deșeuri. Străzile sunt pline de saci aruncați la întâmplare, trotuarele s-au transformat în puncte de colectare improvizate, iar mirosul devine din ce în ce mai greu de ignorat. Conform datelor publicate de Timpolis, peste 500 de tone de gunoi au fost adunate doar în acest an de pe domeniul public. În loc ca situația să se îmbunătățească, Timișoara pare prinsă într-un cerc vicios al incompetenței și al deciziilor prost gândite.
Primăria Municipiului Timișoara a aplicat peste 600 de sancțiuni contravenționale, în valoare totală de 1,8 milioane de lei. Dintre acestea, 38 au fost pentru abandonarea directă a deșeurilor, 21 pentru nepredarea lor către operatori autorizați, iar restul pentru aruncarea obiectelor de uz casnic sau pentru depozitarea necorespunzătoare. Cu toate acestea, străzile arată ca după o grevă a salubrității.
Problema nu este lipsa amenzilor, ci lipsa unui sistem funcțional. Decizia administrației Dominic Fritz de a înlocui tomberoanele clasice cu containere cu cartelă sau lacăt s-a dovedit un pas greșit. În teorie, măsura trebuia să reducă abandonul de deșeuri și să încurajeze colectarea selectivă. În practică, a dus la confuzie și frustrare. Mulți locuitori nu au primit cartele, alții nu reușesc să le folosească, iar în momentele de grabă, gunoiul ajunge acolo unde nu ar trebui: pe trotuar, lângă stația de autobuz, la colțul blocului.
Cartierele Kuncz, Ciarda Roșie, Steaua, Renașterii, Fabric și Musicescu sunt cele mai afectate. Deși Poliția Locală și echipele de salubrizare intervin constant, gunoaiele reapar imediat după fiecare curățenie. În multe locuri, sacii sunt rupți de animale, iar deșeurile se întind pe carosabil. Locuitorii trăiesc între mirosuri insuportabile și mormane de resturi, în timp ce administrația se laudă cu statistici și promite soluții tehnologice.
În loc să simplifice procesul de colectare, primăria a reușit să-l complice. Sistemul bazat pe cartele și lacăte nu ține cont de ritmul real al vieții urbane. Timișorenii care ies din casă la primele ore ale dimineții nu au timp să caute cheia tomberonului sau să se roage ca sistemul să funcționeze. În lipsa unei alternative rapide, gunoiul e abandonat în grabă.
Pentru a „combate fenomenul”, municipalitatea anunță acum instalarea unui sistem de supraveghere video în 50 de locații cu probleme. În loc de containere funcționale, orașul va avea camere de filmat. În loc de soluții, se oferă control. În loc să fie ascultați, cetățenii sunt supravegheați.
Dominic Fritz vorbește despre ordine, dar realitatea arată haos. În timp ce primăria încearcă să digitalizeze colectarea deșeurilor, Timișoara devine un exemplu de modernizare prost aplicată. Un oraș în care cetățenii nu mai pot arunca un sac de gunoi fără o cartelă, o aplicație sau o amendă.
Timișoara nu are nevoie de lacăte, ci de logică. Nu are nevoie de camere video, ci de infrastructură. Iar vinovatul pentru acest dezastru urban nu este cetățeanul care se grăbește, ci administrația care a transformat o nevoie de bază într-o birocrație absurdă.
Astăzi, Timișoara e sub gunoi – la propriu și la figurat. Și până când primăria nu va învăța că un oraș curat nu se construiește cu cartele, ci cu soluții reale, gunoaiele vor continua să vorbească în locul ei.
