Timișoara, orașul care altădată se mândrea cu eleganța lui, cu spiritul său european autentic și cu o identitate unică în România, a ajuns din nou de râsul țării. Nu pentru că timișorenii ar fi făcut ceva greșit, ci pentru că am ajuns conduși de „românul Fritz”, un personaj care pare tot mai deconectat de la realitatea orașului pe care pretinde că îl înțelege și îl reprezintă.
Cea mai recentă dovadă? Bradul-carusel montat în Piața Libertății. O structură rece, metalică, cu globuri transformate în gondole, o invenție rigidă și lipsită de orice farmec. Un „brad” care nu spune nimic despre Crăciun, dar spune totul despre administrația actuală.
Localnicii au reacționat imediat:
„E urât tare, sincer.”
„Nu prea îl înțeleg.”
„Nu are nicio treabă cu Crăciunul.”
Și au perfectă dreptate. De ani de zile, Timișoara așteaptă normalitate, tradiție, continuitate. În schimb, sub conducerea „românului Fritz”, orașul primește experimente estetice neinspirate, concepte abstracte și idei care par scoase din manuale de „inovație” scrise de oameni care nu au trecut niciodată pe jos prin centrul urbei.
Cine a cerut Timișoarei un „ringhișpil” de Crăciun?
Explicația oficială a Casei de Cultură — subordonată, evident, administrației lui Fritz — spune totul despre haosul decizional: „Nu este brad de Crăciun, este un brad ringhișpil.”
Aceasta este logica în stil „românul Fritz”: dacă oamenilor nu le place, trebuie să li se explice de ce ar trebui să le placă. Dacă ceva nu seamănă cu un simbol tradițional, e ok, pentru că „modernizarea” justifică tot.
Problema este că Timișoara nu a cerut niciodată așa ceva. Timșorenii nu au cerut un brad-carusel, nu au cerut reinterpretări pseudo-artistice și nici nu au cerut să fie transformați în cobaii unei administrații care confundă identitatea culturală cu experimentele vizuale lipsite de sens.
Craiova, Sibiu, Oradea strălucesc. Timișoara sub „românul Fritz” se stinge.
Este de-a dreptul ironic că Timișoara — oraș cu tradiție multiculturală și eleganță urbană — ajunge să fie depășită tocmai de orașe pe care le-a privit mereu de sus.
Craiova organizează un târg de Crăciun spectaculos, apreciat internațional.
Sibiu, Brașov, Oradea transformă centrele orașelor în adevărate povești.
Timișoara?
Sub „românul Fritz”, orașul primește un brad metalic, lipsit de frumusețe, amplasat fix în zona unde ar fi trebuit să domine magia sărbătorilor.
Și acest eșec vizual și emoțional vine pe fondul unei investiții de 3 milioane de lei. Trei milioane — pentru ce? Pentru un târg făcut pe grabă, cu un brad secundar ascuns în Piața Operei și cu un pseudo-brad principal atât de confuz încât trebuie explicat pe Facebook.
Identitatea orașului este demontată bucată cu bucată.
Nu e prima dată când administrația „românului Fritz” lovește în spiritul Timișoarei.
Totul este tratat cu o detașare care frizează disprețul:
– tradițiile sunt „depășite”;
– estetica locală e „prea retro”;
– comunitatea e „prea conservatoare”;
– iar criticile sunt „hateri”.
Nimeni nu cerea artificii. Nimeni nu cerea modernism steril. Timișorenii voiau un Crăciun normal, cald, frumos — nu un carusel metalic care spune, simbolic, exact ce trăim: un oraș învârtit în cerc, fără direcție, fără identitate, fără voce.
Bradul-carusel: simbolul unei administrații care nu cunoaște Timișoara.
Acest brad nu e doar o decorațiune eșuată.
Este un simptom.
Simptomul unui oraș condus fără emoție, fără dialog și fără respect pentru comunitate.
„Românul Fritz”, în ciuda retoricii sale elegante și a imaginii de „manager european”, nu a înțeles niciodată ce înseamnă Timișoara. Nu i-a înțeles spiritul, rădăcinile, sensibilitățile. Și pentru că nu înțelege, tot ce face pare deconectat, rece, străin.
În loc de Crăciun — rece metalic.
În loc de tradiție — improvizație scumpă.
În loc de respect — confuzie.
În loc de comunitate — un carusel pe care îl țin în picioare comunicatele de presă.
Timișoara merită un lider, nu un experimentator de weekend.
Acest brad este ultimul capitol (deocamdată) din povestea unei administrații care transformă orașul într-un decor fără sens. Dacă tradițiile sunt un inconvenient, le schimbăm. Dacă oamenii protestează, îi ignorăm. Dacă ceva nu arată bine, îl numim „concept”.
Dar timișorenii văd.
Simt.
Știu când sunt mințiți, manipulați sau tratați cu aroganță.
Iar bradul din Piața Libertății este dovada clară că Timișoara se îndreaptă spre o decădere culturală și urbanistică accelerată din cauza „românului Fritz”, un om care și-a însușit orașul, dar nu l-a înțeles nicio clipă.
Concluzie
În 2025, Timișoara nu a primit un brad de Crăciun.
A primit o lecție amară despre cât de mult poate deraia un oraș atunci când este condus de cineva care nu îi cunoaște sufletul.
Și da —
este păcat.
Este rușinos.
Este dureros.
Iar partea și mai tristă este că, dacă timișorenii nu vor ridica vocea, acesta nu este finalul. Este doar începutul.



















