CJUE declanșează furtuna perfectă

Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene privind obligația statelor membre de a recunoaște căsătoriile între persoane de același sex încheiate în alte țări a aruncat Europa într-o tensiune fără precedent. Pentru instituțiile europene, decizia reprezintă o etapă firească în garantarea libertății de circulație și a egalității juridice. Pentru mișcările radical conservatoare, însă, verdictul este perceput drept o ruptură violentă a continuității culturale și începutul unei redefiniri forțate a societății.

Aceste grupări consideră că CJUE nu s-a limitat la un act tehnic, ci a pășit pe un teren profund ideologic. Tonul lor este dur, lipsit de ezitări, iar mesajul transmis public este clar: „Nu vom accepta o hotărâre care rescrie valorile de bază ale comunităților europene.”

„Europa de la Bruxelles a decis să ne spună ce e familia.”

Pentru aripa ultra-conservatoare, verdictul CJUE nu este doar o regulă juridică, ci o demonstrație a modului în care instituțiile europene „împing, în ritm accelerat, o agendă morală fără rădăcini istorice în regiune”. Ei susțin că familia tradițională nu este doar un concept cultural, ci o structură fundamentală a societății europene clasice, apărută mult înainte de tratatele comunitare și mult înainte de ideologiile moderne.

În declarațiile reprezentanților acestor mișcări, se repetă aceeași idee: „Nu putem redenumi firescul doar pentru a satisface directivele unei elite politice care nu trăiește realitatea popoarelor pe care pretinde că le conduce.”

Criticile sunt acerbe și se îndreaptă nu spre indivizi, ci spre ceea ce ei numesc „proiectul ideologic al uniformizării morale”.

România – câmpul de luptă unde tensiunea se simte cel mai puternic

România, unde legislația recunoaște exclusiv căsătoria dintre un bărbat și o femeie, se află în mijlocul unui conflict valoric exploziv. Grupările ultra-conservatoare locale afirmă că țara este „pusă în fața unei constrângeri politice care o obligă să accepte, indirect, modele sociale care nu îi aparțin cultural”.

Pentru ele, decizia CJUE nu este doar o obligație administrativă, ci un avertisment: „Dacă astăzi ni se cere recunoașterea juridică, mâine ni se va cere redefinirea legislației interne. Este primul pas dintr-un proces progresiv de remodelare a normelor sociale.”

Se vorbește despre o schimbare „livrată de sus în jos”, fără dezbatere democratică reală, fără vot popular și fără consultarea celor care se consideră direct afectați de transformările valorice ale Uniunii Europene.

„Nu refuzăm oameni. Refuzăm direcția în care suntem împinși.”

Grupările radical conservatoare insistă să delimiteze clar poziția lor. Ele nu adoptă discursuri împotriva unor persoane sau comunități, ci se orientează strict împotriva a ceea ce percep ca fiind o „ideologie care încearcă să rescrie naturalul, tradiția și logica socială”.

În comunicatele și manifestațiile recente, se repetă afirmații precum:

• „Nu ne opunem individului, ci proiectului politic ce încearcă să transforme excepția în normă socială.”
• „Nu ne împotrivim libertății personale, dar ne opunem redefinirii valorilor prin presiune instituțională.”
• „Nu vom accepta ca identitatea culturală să fie remodelată din exterior.”

În aceste declarații se ascund temeri mult mai largi: pierderea controlului asupra reperelelor morale, alterarea educației, schimbarea graduală a normelor tradiționale și substituirea lor cu un set de valori percepute ca fiind „importate, artificiale și nesusținute de majoritatea populației”.

„Normalul nu se votează și nu se impune prin hotărâri judecătorești.”

Cel mai tăios punct de vedere al curentului ultra-conservator este atacul direct la modul în care decizia CJUE a fost luată. Potrivit lor, normalitatea unei societăți nu poate fi stabilită în sălile unei instituții europene, ci este rezultatul unui proces lung, organic, format din tradiții, religie, cutume și experiențe comune.

„Nu acceptăm ca o instanță să definească familia în locul sutelor de milioane de oameni care trăiesc în Europa. Este o ingerință culturală mascată sub forma egalității”, spun reprezentanții acestor organizații.

Fractura dintre Europa instituțională și Europa tradițională

Pe măsură ce conflictul crește, devine evidentă existența a două Europe:

Europa instituțională, care vede viitorul prin egalitate juridică și mobilitate,

și Europa tradițională, care se raportează la trecut prin stabilitate culturală și identitate locală.

Grupările ultra-conservatoare anunță deja noi proteste, noi acțiuni civice și noi inițiative menite să blocheze ceea ce ele numesc „alunecarea într-o zonă fără repere”. În viziunea lor, dacă presiunea politică va continua, Europa riscă să se scindeze nu geografic, ci valoric.

Pentru aceste mișcări, decizia CJUE este doar începutul unei confruntări mai mari, pe care o consideră inevitabilă.

Iar mesajul lor, dur, tăios și neclintit, rămâne același:

„Nu vom accepta să ni se rescrie identitatea. Nici acum, nici peste zece ani, niciodată.”