În fiecare an, odată cu aprinderea luminițelor și instalarea căsuțelor din centrul orașului, Timișoara intră în febra Sărbătorilor. Târgul de Crăciun, care altădată reprezenta un moment de bucurie accesibilă pentru toate vârstele, a devenit treptat o experiență cu un preț tot mai piperat. Dacă atmosfera rămâne la fel de frumoasă și spectaculoasă, portofelele vizitatorilor sunt, fără îndoială, cele care simt cu adevărat „spiritul Crăciunului”.
Anul acesta, discuția centrală din piață nu mai este despre lumini, concerte sau atracții, ci despre costuri. Un simplu kurtos, desert tradițional iubit de timișoreni și turiști deopotrivă, a ajuns să coste 25–30 de lei. Vinul fiert — simbolul unei seri reci de iarnă — costă 10 lei paharul mic și 15 lei cel mare. Langoșul, altă vedetă de sezon, pornește de la 10 lei dacă e simplu și ajunge la 20 de lei dacă e cu Nutella. Pentru familiile cu copii, o ieșire „scurtă” la târg devine repede o cheltuială serioasă: atracțiile pentru cei mici, jucăriile, dulciurile și tradiționalul tur la căsuțe pot transforma o seară aparent ieftină într-o mini-investiție.
Aceste scumpiri nu sunt întâmplătoare. În 2025, Primăria Timișoara a majorat semnificativ taxele pentru comercianți — unele standuri ajungând la 38.500 de lei chirie, în special cele alimentare sau tip terasă. Creșterea costurilor cu energia, cu personalul, cu securitatea și cu logistica generală a târgului completează imaginea unui eveniment scump nu doar pentru vizitatori, ci și pentru vânzători. Iar atunci când costurile organizatorice urcă, prețurile din farfurie și din pahar cresc inevitabil.
În acest context, nu e de mirare că pe rețelele sociale și în rândul oamenilor din piață apar tot mai des comentarii precum: „E frumos, dar prea scump pentru o familie normală”, „Mai bine mănânc acasă și doar mă plimb pe la luminile lor” sau „Parcă s-au dus la extrem, totul e cu 5–10 lei mai scump decât anul trecut”.
Pe lângă scumpiri, un alt aspect remarcat de vizitatori este faptul că târgul împrumută tot mai mult atmosfera unui Târg de Crăciun unguresc, în detrimentul tradițiilor românești autentice. Chiar dacă multe căsuțe au un design nemțesc. Pentru un oraș cosmopolit, acest lucru poate părea firesc, însă o parte dintre timișoreni simt că magia Crăciunului românesc se pierde treptat printre aromele de kurtos și germknödel. I-am auzit pe unii spunând că ,,parcă suntem în județul Csongrad’’. Păcat!
Chiar și așa, Târgul de Crăciun rămâne una dintre cele mai vizitate zone ale Timișoarei în luna decembrie. Fie că vin pentru poze, atmosferă, concerte sau pur și simplu pentru o plimbare romantică, oamenii continuă să fie atrași de decorurile luminoase și de energia specifică sărbătorilor. Dar pentru mulți, modul de consum s-a schimbat: cei mai mulți aleg să se plimbe și să admire, nu neapărat să cumpere.
Și poate că exact asta devine noua realitate a târgului: o experiență vizuală și emoțională frumoasă, dar una care vine cu un avertisment financiar. Ediția actuală marchează un prag important: pentru prima dată, foarte mulți timișoreni afirmă că nu își mai permit „să guste magia”. Iar într-o perioadă în care inflația și salariile mici apasă tot mai tare pe umerii oamenilor, acest lucru devine un semnal de alarmă.
Târgul de Crăciun ar trebui să fie despre comunitate, tradiție și bucuria împărtășită — nu despre calcule matematice înainte de a cumpăra un desert. Dacă trendul scumpirilor continuă, există riscul ca atmosfera festivă să rămână doar un decor frumos pentru câțiva, în timp ce ceilalți se mulțumesc să privească de la margine.
Pentru moment, timișorenii încă vin, încă se plimbă, încă fac poze și încă simt puțin din magia Crăciunului — chiar dacă portofelul îi trage de mânecă. Dar tot ei sunt cei care, cu umor amar și ironie locală, trag concluzia acestei ediții:
„Bravos Fritz, numa’ românesc nu e târgu’.



















