România se apropie cu pași grăbiți de o perioadă pe care specialiștii o descriu drept „cea mai periculoasă din ultimii 30 de ani”. În timp ce Washingtonul și Moscova poartă negocieri care pot redesena întregul sistem de securitate european, Bucureștiul rămâne vulnerabil, lipsit de credibilitate politică și blocat într-un joc internațional pe care nu îl înțelege și nu îl controlează.
Istoricul Armand Goșu avertizează că România riscă să fie izolată, împinsă în afara „nucleului dur” european și transformată într-o zonă gri – exact scenariul pe care Aleksandr Dughin, ideologul Kremlinului, îl proiectează pentru țara noastră încă din anii ’90.
Aliații ne privesc cu suspiciune
În timp ce autoritățile de la București afișează un optimism artificial, diplomații occidentali știu exact cât de adâncă este criza politică internă. Control civil aproape inexistent asupra serviciilor secrete, lideri menținuți în funcții timp de două decenii, alegeri contestate și anulate, incapacitatea României de a respecta standardele democratice — toate acestea formează o imagine toxică.
„Credeți că occidentalii sunt tâmpiți? Credeți că îi manipulăm noi din vorbe?”, spune Goșu. În realitate, partenerii noștri nu mai sunt dispuși să-și asume riscuri pentru o țară care își sabotează singură instituțiile.
Vizitele la Paris și Berlin, prezentate în țară ca „victorii diplomatice”, nu sunt decât momente conjuncturale, participări de rutină, fără rezultat real.
America schimbă direcția. Europa se teme. România rămâne blocată.
În timp ce Statele Unite își pregătesc un nou acord strategic cu Rusia — chiar dacă unul fragil, motivat de dorința administrației Trump de a „închide dosarul Ucraina” — România rămâne pe margine.
Țara noastră a mizat aproape exclusiv pe americani timp de 35 de ani. Acum, când Washingtonul virează spre o relație de cooperare cu Moscova, Bucureștiul se vede prins într-o capcană strategică.
Când SUA și Rusia se înțeleg, România pierde. S-a întâmplat în anii ’80, când Ceaușescu a rămas fără sprijin în momentul apropierii Reagan–Gorbaciov. Se poate întâmpla din nou — într-o formă mult mai gravă.
De data aceasta, nu vorbim despre două figuri reformiste, ci despre două lideri autoritari — Trump și Putin — pentru care flancul estic al NATO reprezintă o monedă de schimb, nu o prioritate.
O țară importantă geografic, dar irelevantă politic
România are cea mai lungă frontieră cu Ucraina din UE. Are portul Constanța, Marea Neagră, un rol strategic major.
Dar totul se oprește aici.
Politic, România e percepută ca o țară instabilă, vulnerabilă, incapabilă să-și curețe clasa politică sau să-și modernizeze instituțiile. De aceea, avertizează Goșu, nu vom putea intra în zona euro, nu vom juca vreun rol în redesenarea Europei, iar viitoarea „arhitectură de securitate” ar putea fi construită fără noi — sau, mai rău, împotriva noastră.
Dughin a câștigat?
Cel mai alarmant scenariu este și cel mai realist: România riscă să devină exact „zona de tranzit” visată de Dughin — un pod între lumea slavă de est și cea de sud, o regiune tampon, slabă, vulnerabilă, neprotejată.
Nu pentru că Rusia ar fi mai puternică, ci pentru că România este prea slabă.
Concluzie
Dacă Bucureștiul nu reușește urgent să-și refacă credibilitatea, să-și reformeze instituțiile și să devină un actor predictibil, România va rămâne într-o periferie periculoasă, la marginea intereselor occidentale și în bătaia unei reconfigurări geopolitice în care nu mai are niciun cuvânt de spus.
Iar istoria arată clar: atunci când marile puteri își schimbă alianțele, România e prima care cade între scaune.
