Discursul public din România este marcat de discuții aprinse cu privire la măsurile fiscal-bugetare, luate sau preconizate de guvern pentru stabilizarea situației financiare a țării pe termen lung. Deși datele arată un rezultat ușor mai bun decât s-a estimat în noiembrie anul trecut, aceste măsuri sunt prezentate de opoziție și de o parte a mass-media ca fiind doar un paravan pentru creșterea poverii fiscale asupra cetățenilor, fără a reduce risipa de la nivel central.
În realitate, măsurile de consolidare fiscal-bugetară încep să influențeze pozitiv bugetul statului. Deficitul bugetar al României aferent anului 2025 s-a situat, conform execuției preliminare, sub ținta oficială de 8,4% din PIB. Pentru 2026, au fost aprobate noi măsuri fiscale, inclusiv reduceri ale cheltuielilor publice, programe de investiții, reforme administrative și măsuri de relansare economică.
Efectul pozitiv al măsurilor de consolidare fiscal-bugetară este însă limitat, deoarece guvernul a luat și unele măsuri de stimulare a creșterii economice (reducerea impozitelor plătite de microîntreprinderi, reducerea impozitului minim pe cifra de afaceri, simplificare administrativă și credite fiscale). De fapt, efectul net al măsurilor luate până în prezent este ușor expansionist în termeni fiscali: veniturile statului au scăzut cu 1,5 miliarde de lei, în timp ce cheltuielile publice s-au redus cu aproximativ 1 miliard de lei.
Modificările fiscale generează riscuri pentru stabilitatea financiară a României. Există incertitudini cu privire la implementarea noilor praguri de impozitare și a modificărilor privind cotele de TVA, care pot duce la o colectare sub așteptări, dacă mediul de afaceri nu se adaptează rapid. Creșterea pensiilor și a salariilor din sectorul public, programată în etapele anterioare, pune o presiune constantă pe deficitul bugetar, limitând spațiul de manevră pentru investiții într-o perioadă de încetinire a creșterii economice. Amânarea repetată a deciziei Curții Constituționale privind reforma pensiilor speciale pentru magistrați, din cauza căreia România a pierdut, se pare, peste 230 de milioane de euro din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), menține cheltuielile ridicate cu pensiile de serviciu, îngreunând eforturile de reducere a deficitului bugetar. Introducerea unor taxe suplimentare pe cifra de afaceri pentru anumite sectoare poate descuraja investițiile străine directe, afectând creșterea economică pe termen lung și, implicit, veniturile viitoare ale bugetului de stat. Menținerea unui deficit bugetar ridicat în 2026 crește riscul ca agențiile de rating să retrogradeze perspectiva investițională a țării, ceea ce ar conduce la dobânzi mai mari pentru împrumuturile externe pentru refinanțarea datoriei publice. Prin urmare, îndeplinirea țintei de deficit bugetar, stabilită de guvern pentru anul 2026 la nivelul de 6,2%–6,4%, este problematică.
Spre deosebire celelalte țări din regiune, România a intrat în 2026 cu o economie slăbită de procesele economice și evenimentele politice din 2025: creștere economică lentă, inflație ridicată, creșterea taxelor și impozitelor și instabilitate politică și guvernamentală. Încă de la începutul anului trecut, încrederea în perspectiva activității economice a slăbit, iar de la anunțarea pachetelor de consolidare fiscal-bugetară, la mijlocul anului 2025, sentimentul economic a devenit și mai pesimist. Măsurile de ajustare fiscală, implementate în a doua jumătate a anului 2025, slăbirea încrederii atât a investitorilor, cât și a consumatorilor și inflația ridicată sunt de natură să determine ajustarea dureroasă a cererii interne. Consumul privat, motorul tradițional al economiei postcomuniste, se află sub presiunea măsurilor de austeritate și a inflației ridicate, iar ca urmare România va trebui să treacă la o creștere economică bazată pe investiții.
Trebuie totuși spus că, deși este de așteptat ca cererea de consum să scadă, cererea internă totală va susținută, într-o anumită măsură, de creșterea fluxului de fonduri europene. Guvernul s-a angajat să absoarbă aproximativ 10 miliarde de euro din PNRR până în august 2026, bani direcționați masiv către proiecte de infrastructură și energie. În aceiași direcție va acționa un eventual context extern favorabil, cum ar fi, de exemplu, dinamica favorabilă a prețurilor materiilor prime pe plan internațional și intrarea în vigoare a acordului de liber schimb între UE și Mercosur.
Concluzia care se desprinde din cele arătate este că perspectivele creșterii economice a României în anul 2026 sunt pesimiste. Principalele instituții financiare internaționale și naționale prevăd totuși o creștere economică modestă, între 1,0% și 1,5%.
În România, în prima jumătate a anului 2026, inflația va rămâne, probabil, ridicată. Vor apare, cu siguranță, unele presiuni inflaționiste din cauza creșterilor de accize și de impozite intrate în vigoare la 1 ianuarie 2026, a expirării schemei de plafonare a prețurilor gazelor naturale la 31 martie 2026 și a eliminării plafonării adaosului comercial la alimentele de bază în aprilie 2026. Acești noi factori inflaționiști se vor conjuga cu cei care au provocat inflația de bază remanentă din 2025 și vor menține inflația ridicată cel puțin în prima jumătate a anului 2026. Se poate totuși presupune că, în a doua jumătate a acestui an, presiunile inflaționiste se vor atenua, ca urmare a încetinirii creșterii cererii interne și a prețurilor materiilor prime.
În acest cadru, experții BNR anticipează scăderea inflației în a doua jumătate a anului 2026 pe măsură ce efectele inflației de bază se vor atenua. Reducerea inflației va fi însă dificilă. Mai mult, printre factorii susceptibili să determine scăderea inflației se află și un fenomen cu natură economică negativă, și anume diferența dintre PIB-ul real realizat și PIB-ul potențial (negative output gap), determinată de deteriorarea perspectivelor creșterii economice.
Având în vedere inflația ridicată din prima parte a anului 2026 și anticipațiile inflaționiste încă ridicate, se poate presupune că BNR nu va relaxa prea curând politica sa monetară. Este foarte probabil ca rata dobânzii de politică monetară să fie menținută la nivelul de 6,5% în toată prima jumătate a anului 2026. În a doua parte a anului, atenuarea acțiunii factorilor care au provocat inflația de bază în 2025 și deteriorarea perspectivelor creșterii economice ar putea determina totuși scăderea mai rapidă a inflației. Ca urmare, ar fi posibilă reducerea treptată a ratei dobânzii de politică monetară.
În concluzie, problema fundamentală pe termen scurt și mediu a economiei României este consolidarea fiscal-bugetară. Ținta de deficit bugetar stabilită de guvern pentru anul 2026 reprezintă o componentă esențială a planului bugetar-structural pe termen mediu (7 ani) convenit cu Comisia Europeană, vizând reducerea treptată a deficitului către pragul de 3% până în 2031. Atingerea acestui obiectiv necesită, pe de o parte, menținerea disciplinei fiscale și aplicarea consecventă a măsurilor adoptate și, pe de altă parte, reducerea suplimentară a cheltuielilor publice.
Există însă serioase riscuri, a căror materializare ar provoca un deficit bugetar mai mare. Creșterea economică slabă va limita sporirea veniturilor fiscale, iar reducerea cheltuielilor administrației publice se va confrunta cu aceleași obstacole politice și administrative ca până în prezent. Colectarea impozitelor nu s-a îmbunătățit, lacunele din legislație care permit evaziunea fiscală nu au fost eliminate, reformele economice și administrative stagnează, fricțiunile din cadrul guvernului continuă, iar îndeplinirea unor criterii de care depinde absorbția fondurilor europene este incertă. Prin urmare, nu este exclus ca deficitul bugetar al anului 2026 să fie mai mare decât obiectivul anunțat de guvern, ceea ce ar avea însă grave consecințe economice și politice.
