Municipiul Timișoara, sub conducerea primarului Dominic Fritz, trece printr-un moment de profundă frustrare civic-financiară. În timp ce impozitele locale pentru proprietăți și alte taxe plătite de contribuabili au fost dublate sau chiar triplate, administrația locală validează cheltuieli exorbitante pentru întreținerea și amenajarea spațiilor verzi, fără o justificare transparentă care să demonstreze eficiența cheltuirii banilor publici.
La începutul lui 2026, Primăria Municipiului Timișoara a semnat un acord-cadru de patru ani în valoare de 156,6 milioane de lei (aproximativ 32 de milioane de euro) pentru servicii de întreținere și amenajare a spațiilor verzi din oraș. Contractul a fost atribuit unei asocieri de patru firme, dintre care două sunt deținute de aceeași familie, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la transparența și competiția reală în procedura de atribuire.
Scandalul este agravat de faptul că inițierea acestui proiect fiscal extrem de costisitor a avut loc în plină campanie electorală pentru turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 2025, iar semnarea efectivă a contractului a intervenit la începutul anului curent. Cu alte cuvinte, în timp ce cetățenii resimt direct impactul majorării taxelor locale asupra bugetelor familiale, administrația locală pregătește cheltuieli masive aparent necorelate cu prioritățile stringente ale comunității.
Documentația oficială a achiziției, semnată de viceprimarul Ruben Lațcău, promovează idealuri generale precum „obținerea unui oraș verde și inteligent”, promovarea biodiversității și protecția mediului. Totuși, detaliile contractuale includ operațiuni ce par să depășească simpla întreținere – de la achiziția de mobilier urban și echipamente de joacă până la operațiuni repetitive precum tunderea și refacerea vegetației. Criticii susțin că aceste cheltuieli nu pot justifica impactul real asupra bunăstării comunității, mai ales într-un context de austeritate.
Mai mult, faptul că două dintre firmele care derulează acordul-cadru sunt legate de aceeași familie și că acestea figurează deja cu numeroase contracte cu instituții publice și cu Primăria Timișoara în ultimii ani stârnește suspiciuni privind capturarea procesului decizional și favorizarea anumitor companii. Pentru timișoreni, această situație ridică semne de întrebare nu doar despre eficiența cheltuirii banilor, ci și despre integritatea și responsabilitatea administrației locale.
În acest context, mulți dintre contribuabili se întreabă dacă triplarea impozitelor locale era justificată în mod real sau dacă administrația Fritz a ales să aloce resurse bugetare importante pe proiecte al căror beneficiu direct pentru cetățeni nu este suficient argumentat. Criticii solicită o analiză transparentă, o informare detaliată și o responsabilizare a conducerii primăriei asupra modului în care fondurile publice sunt prioritizate și cheltuite.
