Banii sunt pe cale să sufere o mutație ce poate remodela sectorul bancar, finanțele statelor și chiar structura societății. Epoca banilor efectivi se apropie de sfârșit și începe era banilor electronici (digitali, numerici). Se profilează, de asemenea, la nivel național și internațional, o nouă fază de concurență între monedele oficiale și cele private. Proliferarea tehnologiilor electronice, care susțin această evoluție, stimulează inovațiile și mărește posibilitatea de acces la servicii financiare de bază a unor noi categorii de populație. Pe de altă parte, aceste tehnologii riscă să ducă la concentrarea puterii economice și la imixtiunea marilor companii și guvernelor în viața financiară și privată a oamenilor.
Instituțiile financiare tradiționale, în particular băncile comerciale, sunt nevoite să-și schimbe modul de funcționare. Noile tehnologii permit existența băncilor online (bănci digitale, neobănci, fintech-uri), care pot atrage un mare număr de clienți, ori a platformelor electronice, cum ar fi, de exemplu, Prosper, care pun în legătură directă persoanele care economisesc cu cele care doresc să se împrumute. Aceste noi instituții și platforme stimulează concurența, favorizează inovația și reduc costurile. Indivizii care fac economii au acces la o gamă mai mare de instrumente de plasament, de creditare și de asigurare. Micii întreprinzători pot obține finanțări și din altă parte decât de la bănci, care au tendința de a impune cerințe stricte în materie de credite și garanții. Plățile interne și internaționale sunt mai ieftine și mai rapide, spre marea satisfacție a consumatorilor și întreprinderilor.
Băncile centrale sunt preocupate de efectele asupra stabilității financiare și economice pe care le poate avea apariția sistemelor de plăți descentralizate și înlocuirea de către acestea atât a numerarului, cât și a sistemelor de plăți tradiționale, gestionate de instituțiile financiare reglementate. O infrastructură de plăți aflată în întregime în mâinile sectorului privat poate fi ieftină și eficace, însă unele elemente ale sale se pot bloca în caz de pierdere a încrederii și în perioade de turbulențe financiare. Or, o economie modernă fără un sistem de plăți operațional va fi complet paralizată.
În acest cadru, băncile centrale preconizează emiterea unor forme electronice ale monedei proprii, susceptibile a fi utilizate în comerțul cu amănuntul, adică ceea ce se numește „monedă electronică (digitală, numerică) a băncii centrale” (MEBC). Acest demers urmărește, printre altele, creșterea incluziunii financiare (chiar și persoanele care nu au un cont la bancă pot accede ușor și gratuit la sisteme de plăți electronice) și creșterea eficacității și stabilității sistemelor de plăți prin crearea unei modalități de plată publică cu rol de plasă de siguranță (rol jucat în prezent de numerar).
MEBC are și alte avantaje: limitarea activităților ilegale, cum ar fi traficul de droguri, spălarea banilor și finanțarea terorismului, care se bazează pe plăți în numerar anonime; împiedicarea fraudei fiscale; reducerea costurilor de tranzacționare ale întreprinderilor și evitarea inconvenientelor și riscurilor legate de utilizarea de către acestea a numerarului etc.
Cu toate acestea, MEBC prezintă și unele inconveniente. În primul rând, acest nou tip de monedă transferă riscurile la nivelul sistemului bancar. Băncile comerciale sunt, în esență, instituții de credit care asigură buna funcționare a sistemului economic. Or, dacă populația își transferă banii din conturile bancare clasice în portofoliile electronice de la banca centrală, pe care le consideră mai sigure, deși nu aduc nici o dobândă, funcția băncilor de intermediari financiari este afectată. Mai mult, dacă băncile comerciale vor fi lipsite de resurse de creditare (depozite atrase), banca centrală va fi pusă în situația indezirabilă de a-și asuma sarcina alocării creditului și de decide care sector economic și care întreprindere merită să primească un credit. De altfel, un sistem de plăți de mică valoare al băncii centrale poate împiedica orice inovație a sectorului privat de natură să reducă durata și costul plăților electronice.
În al doilea rând, există o serie de consecințe potențiale asupra vieții private. Chiar dacă aplică unele măsuri de protecție a confidențialității, banca centrală va dori să păstreze un registru verificabil al operațiunilor efectuate pentru a se asigura că moneda sa electronică nu este utilizată în scopuri ilegale. MEBC comportă astfel riscul dispariției oricărui anonimat și a oricărei confidențialități în tranzacțiile comerciale. Este adevărat că o formă de MEBC care folosește inovațiile tehnice de ultimă oră poate atenua unele riscuri de acest gen. Însă, în pofida tuturor avantajelor sale, perspectiva înlocuirii complete a banilor efectivi cu MEBC nu pare iminentă.
În fine, noile tehnologii pot complica exercitarea funcției esențiale a băncii centrale: menținerea inflației și șomajului la nivele reduse prin manevrarea ratei dobânzii. Proliferarea platformelor de creditare numerice diminuează rolul băncilor comerciale de intermediari între creditori și debitori, ceea ce face ca mecanismul de transmisie a politicii monetare să se schimbe într-un mod greu de anticipat. Banii viitorului vor fi electronici (digitali, numerici) sau nu vor fi. Acest fenomen complex și cu o pregnantă dimensiune politică este, deocamdată, greu de înțeles și încă și mai greu de previzionat. Cu toate acestea, este clar că prin luarea unor măsuri și edictarea unor reglementări adecvate, se poate imagina un viitor în care miliarde de oameni dețin în deplină siguranță în portofoliile lor electronice o multitudine de forme de bani oficiali și privați.
