Călătoria cu trenul între București și Timișoara a devenit un simbol al degradării infrastructurii feroviare din România. Dacă în anii ’90 trenurile parcurgeau distanța dintre cele două orașe în aproximativ șase ore, astăzi aceeași rută poate dura chiar și 11 ore, potrivit unei analize publicate de HotNews.
Situația este cu atât mai alarmantă cu cât distanța dintre cele două orașe nu s-a schimbat: aproximativ 533 de kilometri. În schimb, viteza trenurilor a scăzut, iar infrastructura feroviară a ajuns într-o stare critică, în multe zone circulația fiind limitată de restricții severe.
România, mai lentă decât acum 30 de ani
În 1996, trenurile făceau aproximativ șase ore și jumătate între București și Timișoara. Astăzi, unele curse ajung să depășească 11 ore, iar în anumite cazuri durata poate fi chiar mai mare, în funcție de opriri și de condițiile de pe traseu.
Explicația principală ține de starea infrastructurii. O mare parte din magistrala feroviară este fie în lucru, fie afectată de restricții de viteză impuse din cauza degradării liniilor. În anumite sectoare, trenurile sunt obligate să circule mult sub viteza normală. Un specialist în domeniul feroviar a explicat că există tronsoane unde nu doar șantierele încetinesc traficul, ci și lipsa de întreținere acumulată în timp.
Zone întregi unde trenurile merg „cu frâna trasă”
Un exemplu relevant este segmentul dintre Caransebeș și Timișoara, unde trenurile pot parcurge aproape 100 de kilometri în două ore și jumătate. Practic, viteza medie ajunge la nivelul unui tren regional din alte state europene, nu al unei legături importante între două mari orașe.
Problema nu este izolată. În mai multe regiuni ale țării, liniile feroviare sunt fie în modernizare, fie în stare tehnică precară, ceea ce obligă operatorii să reducă viteza trenurilor pentru a evita riscurile.
Transportul feroviar, blocat între șantiere și lipsa investițiilor
Paradoxul este că lucrările de modernizare, necesare pentru creșterea vitezei trenurilor, produc pe termen scurt exact efectul invers: timpii de parcurs cresc. Pe multe tronsoane se circulă alternativ sau cu restricții severe până la finalizarea lucrărilor.
În același timp, numeroase linii care nu au intrat încă în procesul de modernizare sunt afectate de uzură și de lipsa lucrărilor de întreținere, ceea ce menține restricțiile de viteză ani la rând.
Un semnal de alarmă pentru infrastructura României
Diferența dintre cele șase ore din anii ’90 și cele peste 11 ore de astăzi spune multe despre starea transportului feroviar din România. În loc să devină mai rapid și mai eficient, trenul a ajuns în multe cazuri o opțiune mai lentă decât mașina sau chiar decât autobuzul.
Pentru orașe mari precum Timișoara, această situație afectează nu doar confortul călătorilor, ci și economia regională, mobilitatea studenților și conexiunile cu restul țării.
Dacă investițiile și modernizarea rețelei nu vor accelera în următorii ani, România riscă să rămână una dintre cele mai lente rețele feroviare din Europa.
